Copiii pe harta violenței

Dacă e nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil, de ce e nevoie pentru a proteja un copil de violență? Dar un miliard de copii? Pentru că atâția copii vor fi victime ale violenței la nivel global anul acesta. O arată statisticile: în acest moment 85 de milioane de copii din întreaga lume sunt exploatați prin muncă, 6 din 10 copii până în 14 ani sunt supuși pedepselor fizice chiar de către cei aflați lângă ei ca să-i protejeze, 1 din 3 fete din țările sărace se vor mărita și vor face copii până să împlinească 18 ani (asta înseamnă 750 de milioane de fetițe ce urmează să devină mirese în următorii ani). Cele mai multe dintre ele vor trăi toată viața cu convingerea că soțul are tot dreptul să le lovească. Și statisticile oficiale continuă să înregistreze un tablou global monstruos al violenței. Violența s-a extins ca o cangrenă în societățile umane din toate părțile lumii și înghite cei mai vulnerabili membri ai ei: copiii.

Cel puțin 1 milion și jumătate de copii expuși direct la un mediu degradant și violent. În România.

Sărăcia naște violență. La fel și excluziunea socială. Dar cea mai multă violență se naște chiar din violență. Violența se învîrte în cercul vicios al sărăciei. În România 48,5% dintre copii se află la risc de sărăcie și deprivare materială,  în timp ce 34,1 % se află în stare de deprivare materială severă. Cel puțin 1 milion și jumătate de copii din România sunt expuși direct la un mediu degradant și violent.

Oficial, în 2015  au fost raportate  doar 13.546 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare  a copiilor, cu 10% mai mult decât în 2014. Dintre acestea: abuz fizic – 1.164, abuz emoțional – 1.740, abuz sexual – 594, neglijare – 9.625, exploatare prin muncă  -214, exploatare sexuala – 46. Fiecare cifră oficială ascunde realitatea a alte sute de cazuri neraportate. Și asta pentru că trăim într-o societate în care corecțiile fizice sunt considerate o formă de educație, în care ce se întâmplă în familie rămâne în familie și foarte rar martorii violențelor domestice se simt datori să intervină, o societate în care neglijarea nu este recunoscută ca formă de violență.

Procente de realitate românească

  • 60% din populație este tolerantă față de comportamentele violente în cadrul familiei. (cf. unui recensământ social făcul de UNICEF în 2011)
  • 63% dintre copiii chestionați confirmă că sunt bătuți acasă de către părinț (cf. unui studiu național privind abuzul neglijarea copiilor realizat de Salvați Copiii România în 2013)
  • 63% dintre copiii chestionați confirmă că sunt bătuți acasă de către părinți,
  • 20% dintre părinți cred că pedeapsa fizică este un mijloc de educație;
  • Majoritatea părinților și o parte dintre copii nu percep unele corecții fizice, cum ar fi pălmuirea, a fi o forma de abuz fizic.
  • 90% din abuzuri se înregistrează în familiei
  • 56% din abuzuri se întâmplă la sate

Fundația World Vision va lansa în luna martie o campanie mondială de luptă împotriva violenței asupra copiilor care se va desfășura în peste 80 de țări din lume. România va avea un rol special în regiune; în următorii cinci ani va fi un laborator social de teste și soluții de luptă împotriva violenței asupra copiilor, în care se vor pilota programe inovative evaluate de comisii internaționale și apoi replicate la nivel mondial.copiii pe harta violentei

Foto: Alexandra Petcu, arhiva World Vision Romania

Să învățăm să fim curați

activ igiena 1                                  activ igiena 2

Pornind de la nevoia de a învăța copiii să-și păstreze curățenia, în această lună, am continuat activitățile care țin de igiena personală. Consider că este o acțiune foarte importantă prin care copiii învață să fie curați, sănătoși și mai ales să-și mențină curățenia și sănătatea atât în mediul școlar cât și în cel familial. Ei pot fi modelul pe care îl transmit familiei lor și comunității din care fac parte. În acest sens, una dintre activități a fost îndreptată spre curățarea și tăierea unghiilor. Pentru aceasta am cumpărat unghiere pe care le-am oferit fiecărui copil la final. A fost o experiență aparte, neobișnuită pentru că la început copiii nu știau ce înseamnă unghierele și la ce folosesc. Au fost ușor speriați până nu le-am explicat cum se folosesc acestea. Întrebându-i cum își curăță unghiile am descoperit cu uimire că aceștia au obiceiul fie să își roadă unghiile, fie să tragă de ele până se rup. Unii dintre ei au spus că folosesc o lamă sau foarfecă. După ce au primit explicațiile, au devenit curioși și chiar interesați să vadă cum funcționează unghiera. La sfârșitul activității am felicitat și recompensat copiii cu dulciuri pentru modul în care au participat.

activ igiena 3                                     activ igiena 4

Prima mea lună, alături de copiii de pe Pirită

Image

impodobirea bradului de Craciun                               intilnirea cu Mos Craciun

Am  început cu greu. Știam la ce ma înham. Am avut noroc ca am fost și sunt in continuare susținut de oameni care doresc  ceva mai mult pentru acești copilași. Am învățat ca numai împreună putem face o schimbare.

Suntem de-abia la început. Încercăm să-i învățăm pe acești copii pas cu pas să achiziționeze cunoștințe și deprinderi fundamentale pe care alți copii de vârsta lor le au deja formate. Acești copilași doar acum învață ca: trebuie sa se spele pe mâini, trebuie sa tina corect creionul in mana, trebuie sa fie curați si trebuie sa se dezvolte într-un mediu sănătos. I-am învățat sa fie uniți, i-am învățat sa  creadă ca se poate mai bine doar dacă  se străduiesc sa treacă peste necazurile lor de zi cu zi. Luna Decembrie a reprezentat pentru ei luna cadourilor si  luna in care Mosul le-a adus prieteni de la alte școli din Baia Mare. Acești prieteni le-au promis ca se vor reîntoarce ori de câte ori vor avea ocazia. Datorita lor, cei  aproximativ 16 de copii de etnie roma de pe Pirita au un loc al lor in care încearcă sa se dezvolte.

parteneriat intre scoli                     activitate la clasa

 

Prima luna ca Voluntar de Profesie

dav

dav

cof

 

S-a incheiat prima mea luna in proiectul Voluntar de profesie si odata cu ea, au fost atat realizari cat si amintiri frumoase care imi vor ramane intiparite in minte.
Luna decembrie a fost plina de bucurie pentru beneficiarii fundatiei Chance for Life, atat de la Sulina cat si de la Bucuresti. Au primit mai multe cadouri decat se asteptau, au scris mai multe scrisori decat se asteptau si a fost nevoie de mai mult decat asteptarea unei nopti anume in care sa vina „mosul”.
Beneficiarii centrului din Bucuresti au fost invitati la concerte si piese de teatru, iar cei din Sulina au avut o serbare plina de cadouri si intalniri emotionante cu donatorii, la Pitesti, in cadrul evenimentului Scrisori pentru Mos Craciun.

 

 

Bucuria de a fi părtaș la bine

img_8233_ligh
Foto: Inima Copiilor

Mama se ridica ca împinsă de-un resort de pe scaun și, câteva secunde mai târziu, știai că avea să dispară în cămară. Îi vedeam umbra prin firul de lumină căscat pe sub tocul ușii ghicindu-i zgomotul făcut în timp ce umbla printre rafturi. Și eu și frati-miu eram experți în a-i ghici mișcările. Știam ce-o să urmeze. Iar venise F. în vizită. Iar urma operațiunea „aprovizionarea”.

Dar mamei nu-i păsa. Cămara se dilata uriaș și o înghițea preț de câteva minute, după care ieșea cu o sacoșă în mână, în care înghesuise borcane cu gem, zahăr, o sticlă cu ulei: „pentru copii”.

Nu pentru noi; pentru ceilalți, pentru ai lui F.

– Hai, mă, mamă…, mârâiam noi. – Așa e bine, ne-o tăia ea.

– Hai, mă, tată.., comentam noi. – Așa e bine, ne replica tata.

Am crescut auzind litania asta: „Rău faci ușor. Greu e să faci bine”.

Când făceau schimb de ture, când dăruiau haine, când își ajutau un coleg, când invitam pe cineva la masă, când rezolvau niște acte, când găseau câte o gazdă, când făceau trocuri: țigări contra cărți, când împărțeau din rație, sau din ce reușeau să strângă în cămară…

„Rău faci ușor. Greu e să faci bine”. „E normal să facem bine”.

Și așa am crescut. Imitându-mi părinții. Până aici nu contrazic probabil nicio teorie a parentingului sau a geneticii.

Foto: Inima Copiilor
Foto: Inima Copiilor

Dar nu despre teorii e vorba, ci despre „bine” ca o bucată de madlenă care te urmărește așteptând să o înmoi într-o linguriță de ceai.

Știți gustul? Știți bucuria? Puteți descrie starea aia de bine când cineva vă spune mulțumesc? Emoția când reușiți să fiți acolo, atunci când e nevoie, pentru altcineva? Când puteți întinde mâna? Când simțiți că sunteți om?

Despre asta este vorba. Despre bine, dăruit și împărțit voluntar celorlalți. Celor care nu îți sunt rude, nici prieteni, și nici colegi de școală, nici de urcat pe munte. Anonimilor prinși în statistici ca vulnerabili, săraci, copii, tineri cu nevoi speciale, vârstnici. Despre schimbat destine. Despre ajutor. Despre înțelegere. Despre a fi om.

Despre asta este vorba. Despre bucuria de a fi părtaș la bine, pe care Fundația Vodafone România o împărtășește cu orice român care vrea să fie, pentru nouă luni de zile, Voluntar de Profesie, voluntar pentru o organizație / o comunitate în care crede, pentru o idee la care aderă, pentru oameni speciali pentru care merită să transformi imposibilul în „se poate”.

Pentru că Da, se poate. Depun mărturie. Din decembrie 2015 sunt parte a acestui proiect inovator al Fundației Vodafone România, pentru asociația Inima Copiilor.

aprilie_lilo_primii_pasi
Foto: Inima Copiilor

De ce Inima Copiilor. Nu e o îndrăgosteală de un subiect, copiii. E o relație de încredere construită în timp cu niște oameni și cu o organizație, Inima Copiilor, care și-a fixat obiective clare, pe care și le-a îndeplinit: construirea unui Departament de Cardiochirurgie, care să includă și o sală de Neurochirurgie, la „Marie Curie”, reconstruirea Secției de Terapie Intensivă nou-născuți din cadrul aceluiași spital, o Bancă de lapte matern, care urmează să devină funcțională în scurt timp.

De la întâlnirea mea, ca jurnalist, cu asociația au trecut șapte ani. Șapte ani care se măsoară:

  • într-un corp nou de clădire cu patru niveluri, unde e găzduită și cea mai modernă secție de terapie intensivă nou-născuți din sud-estul Europei, secție construită cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România
  • într-un Departament de Cardiochirurgie pediatrică, unde se și operează constant din 23 septembrie 2013, în cadrul misiunilor organizate prin Programul de Dezvoltare a chirurgiei cardiovasculare pediatrice inițiat de Ministerul Sănătății, în cooperare cu Clinica San Donato din Milano și cu Inima Copiilor
  • în achiziționarea pentru Neurochirurgie, cu sprijinul Fundației Vodafone România, a unui sistem de neuronavigație, a unei coloane de endoscopie și a unui sistem de monitorizare electrofiziologică
  • într-o secție de Neurochirurgie în care pot fi internați 10 pacienți

Șapte ani care se măsoară în viață, promisiuni îndeplinite, copii salvați, încredere și oameni stânși în jurul aceleiași idei: de a face bine.

Pentru că despre asta este vorba.

Foto: Inima Copiilor
Foto: Inima Copiilor

Și despre bucuria a aduna zâmbete de la micuții cu sindrom rar de intestin scurt, tratați și salvați la Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie, de a strânge în brațe copiii născuți cu malformații cardiace congenitale – operați și salvați în București, în același spital, de a le da speranță părinților, de a-i cunoaște pe medicii care, cu modestie și har, scriu istorie aici.

Despre mândria de a fi parte din Inima Copiilor, care construiește, la propriu, departamente în care se face performanță la Marie Curie: Cardiochirurgie pediatrică, Terapie Intensivă Nou-născuți, Cardiologie și Neurochirurgie.

Despre bucuria de a povesti și de a scrie despre copiii care pleacă acasă din spital, despre dializa făcută în premieră unui nou-născut de către medicul Cătălin Cîrstoveanu, despre Erica, Lilo, Eli, despre viață și vieți salvate de copii.

Despre bucuria de a fi Voluntar de Profesie. Și despre bine.

*Textul a fost publicat si pe platforma Republica.ro