A început lupta împotriva violenței asupra copiilor

D.Buzducea-A.Dobre-Sandie-Blanchet-Sorin-Grindeanu-Ana-Birchall-G.-Coman-G.Alexandrescu-P.Nastase-1024x682

Din luna martie a început oficial lupta pe toate fronturile. Guvernul României și-a asumat explicit și ferm implicarea în această luptă prin discursul premierului Sorin Grindeanu de la lansarea Parteneriatului Global Opriți Violența Împotriva Copiilor care a avut loc la Guvern.

Evenimentul a adus împreună reprezentanți ai Guvernului, ai Parlamentului, ai corpului diplomatic, ai UNICEF în România, ai organizațiilor nonguvernamentale, precum și ai presei. Premierul Sorin Grindeanu, Ministrul Educației Naționale, Pavel Năstase, Ministru delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall, secretarul de stat, Adrian Marius Dobre, și Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopției, Gabriela Coman, au reafirmat angajamentul Guvernului de a susține lupta împotriva violenței.

Recunoașterea publică la nivel politic a faptului că România are o problemă cu violența asupra copiilor este primul pas, esențial, pentru a putea începe o intervenție.

Mesajul a fost comun. Acesta e momentul de mobilizare generală în care trebuie să înțelegem că e nevoie de fiecare dintre noi pentru a putea lupta cu adevărat împotriva abuzului și exploatării copiilor. Fie că reprezentăm o instituție de stat sau privată, un concern sau un trust media, o instituție academică sau o companie farma, fie că suntem părinte, șofer de taxi, vecinul de la scara B, învățătoare la clasa a patra sau îngrijitoare la un centru de plasament, contribuția noastră este în egală măsură esențială în această luptă.

It Takes a World to End Violence Against Children! Iar lumea ești tu.

Copyright poza: © UNICEF/ Radu Sandovici/ de la stanga la dreapta: Dana Buzducea, Honorary President of the Federation of Child Protection NGOs, Adrian Dobre, State Secretary of the Ministry of Labour and Social Justice, Sandie Blanchet, UNICEF in Romania Representative, Sorin Grindeanu, Prime Minister of Romania, Ana Birchall, Minister Delegate for European Affairs, Gabriela Coman, President of the National Authority for Child Rights Protection, Gabriela Alexandrescu, Executive President Save the Children Romania and Mr. Pavel Năstase, Minister of Education.

Unii copii nu aud…

„E ud!” spune cu o voce veselă şi arată strengăreşte cu un deget când spre mine, când spre câteva bălţi de pe podeaua din sala de aşteptare.

Când şi când îl observasem în timpul discuţiei pe care am avut-o cu doi părinţi într-un colţ. Era greu să nu îl observ – a sărit de câteva ori la mamă în braţe anunţând că s-a plictisit, a încercat să convingă un alt băieţel să facă o întrecere chiar acolo în sală (au intervenit repede părinţii şi planul a fost amânat pentru un moment nedefinit), s-a învârtit pe loc şi a întâmpinat ameţeala cu un strigăt al cărui ecou s-a lovit de toţi pereţi spitalului.

„Da, e ud pe jos”, confirm zâmbind în timp ce mă cobor la o înălţime specifică vârstei de 4-5 ani. „De ce crezi că e un ud?” adaug, convinsă că am în faţă un băieţel în geacă verde care nu poate fi stingherit de întrebarea mea.

Şi în timp ce ascult o poveste amestecată despre zăpadă, încălţări, preşuri şi grădiniţă, eu mai pun o întrebare, el îmi răspunde cu mai mult interes, printre picături îi zâmbesc  şi mamei pentru a confirma că mă bucur de pitic şi că în niciun caz nu mă deranjează. Chiar mă bucur!

Şi în acelaşi timp mă gândesc la părinţii cu care tocmai am vorbit şi la alţi părinţi care au fost sau care vor fi în sala de aşteptare încercând să înţeleagă şi să accepte un diagnostic de hipoacuzie al copilului lor. Pentru că da, sunt copii care nu aud! Copii care nu pot pur şi simplu să îşi anunţe încântarea sau plictiseala, copiii cărora le e dificil să plănuiască o poznă alături de alţi copii, copii care nu primesc liniştirile părinţilor şi care nu îşi strigă descoperirile sau curiozităţile.

Unde e speranţa totuşi? În diagnosticul de specialitate pus corect, cât mai devreme, urmat apoi de recuperare auditv-verbală. În cele trei luni de când sunt parte din proiectul „Auzul un dar. Nu-l ignora!” regăsesc speranţa aceasta în fiecare zi. Pentru că ştiu sigur că fiecare diagnostic de hipoacuzie, fiecare părinte informat, fiecare medic care află de proiect, înseamnă mai multe şanse pentru copiii aceştia să aibă parte de tratamentul necesar, să aibă o viaţă absolut normală şi să fie peste un timp asemenea băieţelului cu geacă verde care vorbeşte, explică, mă ascultă şi râde…

Intâlnirea mea cu părinții din comunitatea ”Pirită”

comunitate Pirita 1intilnire comunitate 3intilnire comunitate 2

În ultima lună, în afara activităților specifice cu grupul de copii, mi s-a părut important să facem întâlniri și cu părinții. Scopul acestor întâlniri a fost dublu: pe de o parte să semnalez părinților importanța frecventării școlii în continuare de către copii precum și importanța îngrijirii și menținerii curățeniei și igienei copiilor; pe de altă parte, să le aduc în atenție necesitatea înscrierii copiilor rămași acasă, din toamnă în clasa pregătitoare și clasa întâi.

Pentru a-i încuraja pe părinți să își înscrie copiii la școală, am fost în comunitate, la ei acasă. Pentru a le crește încrederea, am dat exemplul personal că se poate reuși în viață, fiind și eu de etnie rromă.

Am fost impresionat de faptul că m-au primit în comunitatea lor, au dorit să mă asculte și să îmi arate mediul în care trăiesc. Sper din tot sufletul că, ceea ce le-am transmis va avea un real impact asupra lor și că sugestiile mele le vor auzi și le vor pune în practică astfel încât își vor trimite copiii la școală.

Copiii pe harta violenței

Dacă e nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil, de ce e nevoie pentru a proteja un copil de violență? Dar un miliard de copii? Pentru că atâția copii vor fi victime ale violenței la nivel global anul acesta. O arată statisticile: în acest moment 85 de milioane de copii din întreaga lume sunt exploatați prin muncă, 6 din 10 copii până în 14 ani sunt supuși pedepselor fizice chiar de către cei aflați lângă ei ca să-i protejeze, 1 din 3 fete din țările sărace se vor mărita și vor face copii până să împlinească 18 ani (asta înseamnă 750 de milioane de fetițe ce urmează să devină mirese în următorii ani). Cele mai multe dintre ele vor trăi toată viața cu convingerea că soțul are tot dreptul să le lovească. Și statisticile oficiale continuă să înregistreze un tablou global monstruos al violenței. Violența s-a extins ca o cangrenă în societățile umane din toate părțile lumii și înghite cei mai vulnerabili membri ai ei: copiii.

Cel puțin 1 milion și jumătate de copii expuși direct la un mediu degradant și violent. În România.

Sărăcia naște violență. La fel și excluziunea socială. Dar cea mai multă violență se naște chiar din violență. Violența se învîrte în cercul vicios al sărăciei. În România 48,5% dintre copii se află la risc de sărăcie și deprivare materială,  în timp ce 34,1 % se află în stare de deprivare materială severă. Cel puțin 1 milion și jumătate de copii din România sunt expuși direct la un mediu degradant și violent.

Oficial, în 2015  au fost raportate  doar 13.546 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare  a copiilor, cu 10% mai mult decât în 2014. Dintre acestea: abuz fizic – 1.164, abuz emoțional – 1.740, abuz sexual – 594, neglijare – 9.625, exploatare prin muncă  -214, exploatare sexuala – 46. Fiecare cifră oficială ascunde realitatea a alte sute de cazuri neraportate. Și asta pentru că trăim într-o societate în care corecțiile fizice sunt considerate o formă de educație, în care ce se întâmplă în familie rămâne în familie și foarte rar martorii violențelor domestice se simt datori să intervină, o societate în care neglijarea nu este recunoscută ca formă de violență.

Procente de realitate românească

  • 60% din populație este tolerantă față de comportamentele violente în cadrul familiei. (cf. unui recensământ social făcul de UNICEF în 2011)
  • 63% dintre copiii chestionați confirmă că sunt bătuți acasă de către părinț (cf. unui studiu național privind abuzul neglijarea copiilor realizat de Salvați Copiii România în 2013)
  • 63% dintre copiii chestionați confirmă că sunt bătuți acasă de către părinți,
  • 20% dintre părinți cred că pedeapsa fizică este un mijloc de educație;
  • Majoritatea părinților și o parte dintre copii nu percep unele corecții fizice, cum ar fi pălmuirea, a fi o forma de abuz fizic.
  • 90% din abuzuri se înregistrează în familiei
  • 56% din abuzuri se întâmplă la sate

Fundația World Vision va lansa în luna martie o campanie mondială de luptă împotriva violenței asupra copiilor care se va desfășura în peste 80 de țări din lume. România va avea un rol special în regiune; în următorii cinci ani va fi un laborator social de teste și soluții de luptă împotriva violenței asupra copiilor, în care se vor pilota programe inovative evaluate de comisii internaționale și apoi replicate la nivel mondial.copiii pe harta violentei

Foto: Alexandra Petcu, arhiva World Vision Romania

Să învățăm să fim curați

activ igiena 1                                  activ igiena 2

Pornind de la nevoia de a învăța copiii să-și păstreze curățenia, în această lună, am continuat activitățile care țin de igiena personală. Consider că este o acțiune foarte importantă prin care copiii învață să fie curați, sănătoși și mai ales să-și mențină curățenia și sănătatea atât în mediul școlar cât și în cel familial. Ei pot fi modelul pe care îl transmit familiei lor și comunității din care fac parte. În acest sens, una dintre activități a fost îndreptată spre curățarea și tăierea unghiilor. Pentru aceasta am cumpărat unghiere pe care le-am oferit fiecărui copil la final. A fost o experiență aparte, neobișnuită pentru că la început copiii nu știau ce înseamnă unghierele și la ce folosesc. Au fost ușor speriați până nu le-am explicat cum se folosesc acestea. Întrebându-i cum își curăță unghiile am descoperit cu uimire că aceștia au obiceiul fie să își roadă unghiile, fie să tragă de ele până se rup. Unii dintre ei au spus că folosesc o lamă sau foarfecă. După ce au primit explicațiile, au devenit curioși și chiar interesați să vadă cum funcționează unghiera. La sfârșitul activității am felicitat și recompensat copiii cu dulciuri pentru modul în care au participat.

activ igiena 3                                     activ igiena 4