Un altfel de an sabatic…

Știi momentul acela când ai experimentat viața de angajat într-o companie mare și te gândești la un an sabatic?

Începi să faci planuri, să cauți bilete de avion către destinații exotice, visezi la plaje intinse, la  sedințe de yoga și mindfulness. Faci un screening al bibliotecii, într-un an ai timp să citești suficient cât să fie nevoie să faci și o aprovizionare cu noutăți. Nu trebuie ignorată nici garderoba, ai nevoie ținute lejere, doar pleci în „Țările calde”. Dai iama în mall, probezi câteva zeci de haine, de parcă acolo unde te vei duce nu vei găsi cu ce să te îmbraci, te cuprinde euforia într-atât încât uiți că de fapt pe insula aceea de la capătul lumii nici nu ai nevoie de prea multe haine.

După toate acestea urmează ziua aceea în care îți anunți managerul despre ce vrei să faci în următoarele 9 luni:

„Vreau să fac o pauză de la raportări, 3-4 sedințe/zi, vreau să fac mai mult bne, vreau dau un nou sens zilelor mele de muncă.”

Da, am ales ca anul sabatic să îl dedic unei cauze în care cred că va aduce mult dorita schimbare de fond a României. Am ales și am fost aleasă să devin Voluntar de profesie în cadrul Fundației Romanian Business Leaders, din decembrie 2016 lucrez alături de colegii mei să ridicăm volumul vocii lumii antreprenoriale. Să o facem auzită și înțeleasă. Să impulsionăm antreprenoriatul, prin diferitele proiecte pe care le desfășurăm, să crească calitativ (Ateliere de Antreprenoroiat și Mentoria) și mai ales filosofia antreprenorială – aceea că SE POATE – să fie îmbrățișată de cât mai multe persoane: de la cei din mediul rural (Antreprenorești –  Adoptă un sat!), la liceeni și studenți (Vreau să fiu Antreprenor), la diasporă (RePatriot). Prin puterea exemplului (Proiectul Merito) să arătăm că educația românească mai are o șansă prin profesovoluntarrii dedicați cu adevărat meseriei de dascăl.

Așa arată insula mea cu nisip fin, înconjurată de ape limpezi de un albastru presărat cu nuanțe de turcoaz, binele făcut este cea mai bună ședință de mindfulness, energia primită din partea puștilor care participă la #VSFA o depășeste cu mult pe cea pe care o obții după o oră de yoga. Drumul către inima satului românesc nu poate fi comparată cu nicio destinație exotică și poveștile antreprenorilor întrec orice carte de antreprenoriat pe care am citit-o până acum.

Urmează povești noi pentru că proiectele în care sunt implicată încep să prindă roade, până la o nouă postare nu uitați că #enormalsafacembine.

 

 

 

 

 

 

 

Să învățăm despre igiena personală

 

igiena dentara 2

În ultima perioadă de timp am fost preocupat mult să dezvolt copiilor deprinderi legate de igiena personală. Am constatat că acești copii nu au obiceiul să aibă grijă de dantura lor. Am hotărât să iau periuțe, pastă de dinți, pahare și sa-i învăț să se spele corect pe dinți. La început am putut observa că unii dintre copii miroseau și gustau efectiv pasta de dinți, alții mușcau din periuțe. Faptul că totul părea un joc pentru copii  și că nu știau exact cum să procedeze m-a făcut să înțeleg că spălarea dinților nu se întâmplă în mod obișnuit în familie. Ca urmare, am introdus acest obicei, ca în fiecare dimineață, la școală, înainte de activitatea educativă să se spele pe dinți. Sunt foarte mulțumit că a intrat în rutina copiilor, zilnic ei întrebându-mă dacă mergem împreună să se spele pe dinți. Este minunat să văd un astfel de progres la acești copii!

igiena dentara 3

De Ziua Mamei

 

mamici de 8 martie               felicitari 8 martie

O activitate deosebită pe care am îndeplinit-o în această lună a fost serbarea dedicată mămicilor. A fost o perioadă de pregătire intensă, în care am repetat cu grupul de copii  o serie de cântece și poezii despre venirea primăverii și Ziua Mamei. Copiii au învățat cu plăcere cântece precum ”Vine, Vine primăvara”, ”Iarnă să te duci cu bine”, ”De Ziua Ta Mămico”, ”Floricică de pe șes”. Am ajutat copiii să pregătească felicitări pentru mămicile lor. Serbarea a fost o adevărată surpriză pentru mămici. Copiii au prezentat foarte frumos poeziile și cântecele învățate și au dăruit, plini de bucurie, felicitări și ghiocei mamelor. Alături de ei, și eu am dăruit fiecărei mămici câte o floare, ca simbol al primăverii. La finalul activității, copiii împreună cu mămicile lor au servit dulciuri, sucuri și tort făcut special cu aceasta ocazie.

flori de 8 martie                 tort pt copii si mamici - Copy

 

A început lupta împotriva violenței asupra copiilor

D.Buzducea-A.Dobre-Sandie-Blanchet-Sorin-Grindeanu-Ana-Birchall-G.-Coman-G.Alexandrescu-P.Nastase-1024x682

Din luna martie a început oficial lupta pe toate fronturile. Guvernul României și-a asumat explicit și ferm implicarea în această luptă prin discursul premierului Sorin Grindeanu de la lansarea Parteneriatului Global Opriți Violența Împotriva Copiilor care a avut loc la Guvern.

Evenimentul a adus împreună reprezentanți ai Guvernului, ai Parlamentului, ai corpului diplomatic, ai UNICEF în România, ai organizațiilor nonguvernamentale, precum și ai presei. Premierul Sorin Grindeanu, Ministrul Educației Naționale, Pavel Năstase, Ministru delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall, secretarul de stat, Adrian Marius Dobre, și Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopției, Gabriela Coman, au reafirmat angajamentul Guvernului de a susține lupta împotriva violenței.

Recunoașterea publică la nivel politic a faptului că România are o problemă cu violența asupra copiilor este primul pas, esențial, pentru a putea începe o intervenție.

Mesajul a fost comun. Acesta e momentul de mobilizare generală în care trebuie să înțelegem că e nevoie de fiecare dintre noi pentru a putea lupta cu adevărat împotriva abuzului și exploatării copiilor. Fie că reprezentăm o instituție de stat sau privată, un concern sau un trust media, o instituție academică sau o companie farma, fie că suntem părinte, șofer de taxi, vecinul de la scara B, învățătoare la clasa a patra sau îngrijitoare la un centru de plasament, contribuția noastră este în egală măsură esențială în această luptă.

It Takes a World to End Violence Against Children! Iar lumea ești tu.

Copyright poza: © UNICEF/ Radu Sandovici/ de la stanga la dreapta: Dana Buzducea, Honorary President of the Federation of Child Protection NGOs, Adrian Dobre, State Secretary of the Ministry of Labour and Social Justice, Sandie Blanchet, UNICEF in Romania Representative, Sorin Grindeanu, Prime Minister of Romania, Ana Birchall, Minister Delegate for European Affairs, Gabriela Coman, President of the National Authority for Child Rights Protection, Gabriela Alexandrescu, Executive President Save the Children Romania and Mr. Pavel Năstase, Minister of Education.

Unii copii nu aud…

„E ud!” spune cu o voce veselă şi arată strengăreşte cu un deget când spre mine, când spre câteva bălţi de pe podeaua din sala de aşteptare.

Când şi când îl observasem în timpul discuţiei pe care am avut-o cu doi părinţi într-un colţ. Era greu să nu îl observ – a sărit de câteva ori la mamă în braţe anunţând că s-a plictisit, a încercat să convingă un alt băieţel să facă o întrecere chiar acolo în sală (au intervenit repede părinţii şi planul a fost amânat pentru un moment nedefinit), s-a învârtit pe loc şi a întâmpinat ameţeala cu un strigăt al cărui ecou s-a lovit de toţi pereţi spitalului.

„Da, e ud pe jos”, confirm zâmbind în timp ce mă cobor la o înălţime specifică vârstei de 4-5 ani. „De ce crezi că e un ud?” adaug, convinsă că am în faţă un băieţel în geacă verde care nu poate fi stingherit de întrebarea mea.

Şi în timp ce ascult o poveste amestecată despre zăpadă, încălţări, preşuri şi grădiniţă, eu mai pun o întrebare, el îmi răspunde cu mai mult interes, printre picături îi zâmbesc  şi mamei pentru a confirma că mă bucur de pitic şi că în niciun caz nu mă deranjează. Chiar mă bucur!

Şi în acelaşi timp mă gândesc la părinţii cu care tocmai am vorbit şi la alţi părinţi care au fost sau care vor fi în sala de aşteptare încercând să înţeleagă şi să accepte un diagnostic de hipoacuzie al copilului lor. Pentru că da, sunt copii care nu aud! Copii care nu pot pur şi simplu să îşi anunţe încântarea sau plictiseala, copiii cărora le e dificil să plănuiască o poznă alături de alţi copii, copii care nu primesc liniştirile părinţilor şi care nu îşi strigă descoperirile sau curiozităţile.

Unde e speranţa totuşi? În diagnosticul de specialitate pus corect, cât mai devreme, urmat apoi de recuperare auditv-verbală. În cele trei luni de când sunt parte din proiectul „Auzul un dar. Nu-l ignora!” regăsesc speranţa aceasta în fiecare zi. Pentru că ştiu sigur că fiecare diagnostic de hipoacuzie, fiecare părinte informat, fiecare medic care află de proiect, înseamnă mai multe şanse pentru copiii aceştia să aibă parte de tratamentul necesar, să aibă o viaţă absolut normală şi să fie peste un timp asemenea băieţelului cu geacă verde care vorbeşte, explică, mă ascultă şi râde…