“Am crescut cu 1 luna”

Si uite-asa, cu mult curaj si sperante mari, am reusit sa trecem peste prima luna din angajamentul nostru.
O luna buna, spunem noi si chiar ne laudam cu ea. O luna in care am sarbatorit “Ziua Recoltei”(sarbatoarea satului) chiar la noi in Centru si am reusit sa expunem primele produse de patiserie (negrese, placinta cu bostan si placinta cu mere) pregatite de fetele de la clubul de gastronomie. Va puteti imagina ce incantate au fost de laudele primite.
Tot in aceeasi zi am avut ocazia sa prezint si sa fac public, atat copiilor cat si parintilor, proiectul pe care il voi desfasura pe parcursul celor sase luni.
Mai departe, ne-am atins obiectivele ce ni le-am propus. Mai exact, am stabilit un program clar al celor doua cluburi (de prelucrare a lemnului si de gastronomie), grupurile de copii sunt selectate si deja lucram pentru atelierul lui Mos Craciun.
La clubul de gastronomie fetele au invatat cum sa prepare clatite umplute cu gem, briose cu mere si scortisoara, cornuri umplute cu rahat, branzoaice moldovenesti si negrese, iar la clubul de prelucrare a lemnului baietii lucreaza din plin decoratiuni pentru brad – stelute, conuri si figurine din placaj, specifice sarbatorilor de iarna.
Deci, asa cum spuneam la inceput, pentru noi prima luna a fost foarte buna si asteptam cu nerabdare provocarile din urmatoarea perioada.
Ma simt nevoit sa fac cateva precizari despre debutul meu ca voluntar de profesie, deoarece v-am ramas dator din prima mea relatare.
Sunt un proaspat absolvent de liceu, incurajat si sustinut de FSC, Bacau (www.fsc.ro). Aceasta organzatie are o experienta de 16 ani in judetul Bacau si desfasoara programe pentru mai multe categorii de persoane defavorizate si anume: servicii rezidentiale pentru varstnici, servicii de ingrijire la domiciliu pentru varstnici, Centre de zi pentru copii si varstnici, programe de burse pentru liceeni proveniti din mediul rural si programe de voluntariat pentru cei interesati, in special pentru liceeni.
Cluburile cu lipici din cadrul Fundatiei de Sprijin Comunitar sunt un ajutor bun in educatie pentru copiii nevoiasi din mediul rural. Aici ei pot obtine deprinderi si abilitati noi, beneficiaza de un mediu de joaca sigur si sanatos, specific nevoilor de dezvoltare ale unui copil.
Spun toate astea deoarece si eu am crescut si am beneficiat de serviciile unui astfel de Centru. In cadrul Clubului cu Lipici din Slobozia Noua am avut sansa de a descoperi ca lumea mea nu se rezuma doar la neajunsurile parintilor si la ulitele satului. Aici am invatat ca imi pot dori mai mult decat atat, ca e dreptul meu si ca pot avea, la un moment dat, ceea ce imi doresc.
Personalul din Centru mi-a fost de mare ajutor in adaptarea mea scolara, data fiind deficienta de auz pe care am dobandit-o de la varsta de cinci ani. Eforturile lor au fost raspaltite din plin, deoarece am reusit sa ma inscriu la un liceu bun din Bacau si sa imi asigur astfel un viitor mai bun decat parintii mei si decat multi alti copii din sat. Pe tot parcursul celor patru ani de liceu am beneficiat de programul de burse al Fundatiei de Sprijin Comunitar si prin participarea mea la activitatile atelierului intern am dobandit abilitati noi, ce imi sunt de mare ajutor acum.
Datorita acestor experiente si a nevoilor copiilor din satul meu, am scris si am aplicat proiectul “Un model in viata” in cadrul programului “Voluntar de profesie” al Fundatiei Vodafone.
Sunt convins ca tot ceea ce am invatat si experimentat pana acum le poate oferi un beneficiu in cresterea si formarea lor.