O luna magica

Decembrie a fost o luna foarte incarcata, cu multe pregatiri si multe evenimente. O luna in care am acumulat experiente noi dar si multe amintiri placute.

Ca peste tot, sarbatorile de sfarsit de an au guvernat intreaga luna. Copiii au fost foarte energici si entuziasmati la gandul ca ne va vizita Mosu’.  Astfel, s-au pregatit indelung pentru acest moment, folosindu-se de traditii, la fel ca si in anii precedenti.

Cativa baieti s-au deghizat in “Banda lui Iancu Jianu” si i-am ajutat sa-si confectioneze recuzita (pusti si sabii din lemn), fetele au batut din poarta in poarta pentru a imprumuta costume nationale, altii au confectionat impreuna cu mine capra si steaua pentru colindat sau au pregatit scenete pentru serbarea de sfarsit de an . Cei peste 200 de copii s-au bucurat cu totii de magia sarbatorilor si au trait fiecare moment cu placere.

Decorarea «Clubului cu Lipici», mirosul imbietor al produselor de patiserie pregatite de fete la clubul de gastronomie (negrese, cornulete, covrigi cu mac si susan, gogosi umplute cu gem), colindele si serbarea au creat o atmosfera de poveste. O poveste din care, la fel ca acum multi ani, fac si eu parte. Doar ca de aceasta data eu sunt cel care daruiesc, nu cel care primesc. Sau poate ma insel……., eu sunt cel care primesc cel mai mult. Primesc zambete, bucurie, fericire, incredere si speranta. Toate din partea a peste 200 de copii si a unui personal de care m-am atasat foarte mult.

Si la final, momentul mult asteptat: vizita lui Mos Craciun care le-a adus la toti cei 234 de copii cate un cadou.

Dar cadoul meu a fost de departe cel mai frumos dintre toate. Cadoul meu a fost increderea pe care cei de la Fundatia Vodafone si de la Fundatia de Sprijin Comunitar mi-au acordat-o mie, unui tanar de 19 ani. Port in suflet speranta ca nu-i voi dezamagi.

Un vis devenit realitate!

 

Cea de-a  doua luna petrecuta la “Clubul cu Lipici” din satul Slobozia Noua, in calitate de voluntar de profesie a trecut ca un vis .

Daruirea cu care copiii au imbratisat cluburile initiate de mine, m-a surprins in mod placut, atat baietii cat si fetele inscrise in cele doua cluburi.

La clubul de gastronomie, am incercat sa aduc in sufletul copiilor respectul pentru traditie, prin prepararea unor bucate traditionale romanesti. Invartita cu nuca si scortisoara a fost un deliciu al acestei luni. Am mai preparat printre altele chec traditional, salam de biscuiti si o delicioasa prajitura cu mere servita atat copiilor cat si parintilor si cadrelor didactice, la serbarea dedicata Zilei Nationale a Romaniei.

In cadrul clubului de prelucrare a lemnului am realizat impreuna cu baietii ornamente pentru bradul de Craciun – stelute, clopotei si conuri de brad. Foarte entuziasmati sunt baietii si de jucariile pe care am inceput sa le confectionam pentru a le oferi in dar copiilor de la celelalte Cluburi din cadrul organizatiei noastre.

Urmeaza o luna extrem de incarcata in care ne vom pregati de sarbatorile de iarna. Vom prepara bucate alese, vom pregati serbarea pentru Mos Craciun si bineinteles vom impodobi bradul cu ornamente confectionate de copiii.

“Am crescut cu 1 luna”

Si uite-asa, cu mult curaj si sperante mari, am reusit sa trecem peste prima luna din angajamentul nostru.
O luna buna, spunem noi si chiar ne laudam cu ea. O luna in care am sarbatorit “Ziua Recoltei”(sarbatoarea satului) chiar la noi in Centru si am reusit sa expunem primele produse de patiserie (negrese, placinta cu bostan si placinta cu mere) pregatite de fetele de la clubul de gastronomie. Va puteti imagina ce incantate au fost de laudele primite.
Tot in aceeasi zi am avut ocazia sa prezint si sa fac public, atat copiilor cat si parintilor, proiectul pe care il voi desfasura pe parcursul celor sase luni.
Mai departe, ne-am atins obiectivele ce ni le-am propus. Mai exact, am stabilit un program clar al celor doua cluburi (de prelucrare a lemnului si de gastronomie), grupurile de copii sunt selectate si deja lucram pentru atelierul lui Mos Craciun.
La clubul de gastronomie fetele au invatat cum sa prepare clatite umplute cu gem, briose cu mere si scortisoara, cornuri umplute cu rahat, branzoaice moldovenesti si negrese, iar la clubul de prelucrare a lemnului baietii lucreaza din plin decoratiuni pentru brad – stelute, conuri si figurine din placaj, specifice sarbatorilor de iarna.
Deci, asa cum spuneam la inceput, pentru noi prima luna a fost foarte buna si asteptam cu nerabdare provocarile din urmatoarea perioada.
Ma simt nevoit sa fac cateva precizari despre debutul meu ca voluntar de profesie, deoarece v-am ramas dator din prima mea relatare.
Sunt un proaspat absolvent de liceu, incurajat si sustinut de FSC, Bacau (www.fsc.ro). Aceasta organzatie are o experienta de 16 ani in judetul Bacau si desfasoara programe pentru mai multe categorii de persoane defavorizate si anume: servicii rezidentiale pentru varstnici, servicii de ingrijire la domiciliu pentru varstnici, Centre de zi pentru copii si varstnici, programe de burse pentru liceeni proveniti din mediul rural si programe de voluntariat pentru cei interesati, in special pentru liceeni.
Cluburile cu lipici din cadrul Fundatiei de Sprijin Comunitar sunt un ajutor bun in educatie pentru copiii nevoiasi din mediul rural. Aici ei pot obtine deprinderi si abilitati noi, beneficiaza de un mediu de joaca sigur si sanatos, specific nevoilor de dezvoltare ale unui copil.
Spun toate astea deoarece si eu am crescut si am beneficiat de serviciile unui astfel de Centru. In cadrul Clubului cu Lipici din Slobozia Noua am avut sansa de a descoperi ca lumea mea nu se rezuma doar la neajunsurile parintilor si la ulitele satului. Aici am invatat ca imi pot dori mai mult decat atat, ca e dreptul meu si ca pot avea, la un moment dat, ceea ce imi doresc.
Personalul din Centru mi-a fost de mare ajutor in adaptarea mea scolara, data fiind deficienta de auz pe care am dobandit-o de la varsta de cinci ani. Eforturile lor au fost raspaltite din plin, deoarece am reusit sa ma inscriu la un liceu bun din Bacau si sa imi asigur astfel un viitor mai bun decat parintii mei si decat multi alti copii din sat. Pe tot parcursul celor patru ani de liceu am beneficiat de programul de burse al Fundatiei de Sprijin Comunitar si prin participarea mea la activitatile atelierului intern am dobandit abilitati noi, ce imi sunt de mare ajutor acum.
Datorita acestor experiente si a nevoilor copiilor din satul meu, am scris si am aplicat proiectul “Un model in viata” in cadrul programului “Voluntar de profesie” al Fundatiei Vodafone.
Sunt convins ca tot ceea ce am invatat si experimentat pana acum le poate oferi un beneficiu in cresterea si formarea lor.

Ce inseamna a fi voluntar?

Nu este de ajuns sa-ti doresti sa devii voluntar, trebuie sa traiesti acest sentiment, sa simti chemarea. A fi voluntar inseamna a darui din dragoste timpul si cunostintele tale celor aflati in nevoie, cu scopul de a le aduce un strop de bucurie in viata lor.
Cei 4 ani de voluntariat desfasurati in cadrul Fundatiei de Sprijin Comunitar m-au determinat sa optez pentru programul “Voluntar de profesie”. Mi s-a oferit astfel, sansa de a ma reintoarce in locul de unde am plecat :la “Clubul cu lipici”din satul Slobozia-Noua comuna Stanisesti, unde aproximativ 200 de copiii sunt “antrenati” zilnic sa uite de lipsurile si greutatile vietii si sa se bucure de copilarie. Privind in ochii acestor copii, am incercat sa ma regasesc pe mine, copilul timid de alta data . Am descoperit mirare, curiozitate dar nicidecum timiditate. Cei mai mari ma cunosteau, si ma priveau mirati, cei micuti… nu stiau cine sunt si ma priveau curiosi. Cu totii s-au bucurat cand au aflat ca vom lucra impreuna.
Sunt mandru ca am avut sansa de a ma alatura personalulului si sunt convins ca alaturi de ei si de copiii din “Clubul cu Lipici” voi trai o experienta unica, pe care nu o voi uita niciodata, indiferent de ceea ce imi v-a rezerva viitorul.
In cadrul programului “Voluntar de Profesie” voi incerca sa ating obiectivele pe care le-am propus, oferind copiilor cunostiinte noi in domeniul culinar si prelucrarea lemnului. Drept recompesa, pentru cei mai talentati, se va organiza pe final de proiect, o vizita la un laborator de cofetarie – patiserie, o fabrica de panificatie si un atelier de tamplarie din judetul Bacau.
Sper sa reusesc tot ceea ce mi-am propus si sa devin un model pentru copiii din satul meu.