Claudia Sofron – specialist comunicare, SOS Satele Copiilor Va dezvolta un program special de educatie pentru copiii din clasele VII-VIII

Experienta de a trai intr-un Sat al copiilor

E aproape spre seara si nu incetez a privi pe geam la frumosul care se intinde in fata mea. Satul e acoperit de zapada si domneste o liniste placuta in jur.

 

Un copil alege sa o ia prin nameti, ocolind drumul deja trasat de altii. Parca ma recunosc si eu in aceasta imagine, caci mai mereu am preferat sa aleg a merge pe un drum pe care altii l-au ignorat. Nu intotdeauna stiu ce ma asteapta, dar am curajul sa o iau inainte. E ca o joaca in care te bucuri, traiesti cu placere momentul si in care in fiecare minut esti in contact cu cei de langa tine. Ceea ce se intampla in jurul tau nu te face indiferent, ci te apropie si mai mult de ceilalti.

Fiecare locuitor al Satului este (pentru mine) personajul principal al povestii care se tese inca din septembrie, mai exact, de cand m-am strecurat in viata celor care il populeaza. Copiii din Sat trec pragul Casei 12 in fiecare zi, caci aici este spatiul in care se desfasoara mai toate activitatile educative si creative: sprijin scolar, clubul de pictura, atelierele de handmade, activitatile din programul ”Deprinderi de viata independenta” si multe altele. Parcurgand un drum trasat cu atentie, am reusit sa creez o relatie stransa cu copiii, care sustin ca am devenit mai copilaroasa de cand sunt in preajma lor si se bucura ca sunt in acord cu gandirea lor datorita varstei nu foarte departata de a lor. Bineinteles, conflictele specifice varstei, pe care o traverseaza tinerii, s-au resimtit si ele, dar in urma discutiilor si a stabilirii unui regulament ferm, acestea isi gasesc rezolvarea.

A ramas mai putin de 1 luna pana la finalizarea programului ”Voluntar de profesie”, dar imi doresc ca proiectul in care sunt implicata sa mearga inainte cu succes iar copiii care participa la derularea lui sa fie in continuare la fel de dedicati si sa stie ca tot ce invata acum ii va ajuta sa devina adulti responsabili si sa isi cladeasca planuri reale de viitor.

De cand am intrat in lumea voluntariatului, am vazut ca aceasta latura a vietii iti ofera sansa de a face ceea ce iti place si te invata sa devii mai tolerant. Este o realitate pe care am trait-o din plin si care mi-a dat prilejul sa daruiesc energie, cunoastere si pasiune copiilor pentru care am devenit un ‘mic mentor’. Acum ma intreaba daca o sa raman in continuare aici si dupa finalizarea programului, ca sa stie daca sa se ataseze si mai mult de mine. Toti imi sunt la fel de dragi pentru ca pe masura ce trece timpul se lasa descoperiti si stiu cum sa te tina aproape. Impreuna ne-am distrat si ne-am implicat in diferite actiuni, am participat la evenimente si am mers in vizite, am impartit daruri si am devenit seriosi atunci cand imprejurarile ne cereau.

Unele chipuri nu se uita niciodata si de aceea voi pastra mereu in gand imaginea copiilor cu care ma bucur in perioada cat sunt ‘Voluntar de profesie’.

 

Sa cunoastem 'Legile Copilului'

Povestind cu colega mea despre copii si in special despre comportamentul lor, atitudinile pe care le adopta si reactiile pe care le au, acesta si-a adus aminte ca undeva, in multitudinea de fisiere de pe desktop are un word cu „Legile Copilului”. L-a gasit si l-am ‘descusut’ impreuna. Am aflat numai lucruri interesante si de folos in lucrul cu copiii.

Asadar, va impartasesc si voua din aceste ‘legi’ caci sunt sigura ca v-ar prinde bine sa le cunoasteti.

Incepem: Nu ma rasfata. Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te incerc totusi!

Nu-ti fie teama sa fi ferm cu mine. Eu prefer asa. Asta ma aseaza la locul meu.

Nu folosi forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu idea ca numai puterea conteaza. Voi raspunde mult mai bine daca sunt condus.

Nu fi inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedepsit, indiferent ce fac.

Nu-mi face promisiuni. S-ar putea sa nu le poti tine. Asta ma face sa-mi pierd increderea in tine.

Nu raspunde provocarilor mele atunci cand spun sau fac lucruri care te supara. Voi incerca atunci sa capat si mai multe “victorii”.

Nu te supara prea tare cand iti spun “te urasc”. Nu cred ce spun, dar vreau sa te fac sa-ti para rau pentru ceea ce mi-ai facut

Nu ma face sa ma simt mai mic decat sunt. Voi incerca sa-ti demonstrez contrariul purtandu-ma ca o “persoana importanta”.

Nu face in locul meu nimic din ceea ce as putea sa fac singur. Asta ma face sa ma simt ca un copil si voi continua sa te folosesc in folosul meu.

Nu-mi menaja relele obiceiuri, acorda-mi cat mai multa atentie. Altfel nu ma faci decat sa ma incurajezi sa le continui.

Nu ma corecta in public. Voi fi mult mai sensibil daca-mi vei vorbi bland intre patru ochi.

Nu incerca sa discuti comportamentul meu in febra conflictului. Din anumite motive auzul meu nu este foarte bun in acel moment, iar cooperarea mea e chiar si mai slaba. E mai bine sa actionezi asa cum este cazul, dar hai sa nu vorbim despre asta decat mai tarziu.

Nu incerca sa-mi tii predici. Vei fii surprins sa constati cat de bine stiu ce e bine si ce e rau.

Nu ma face sa simt ca greselile mele sunt pacate. Trebuie sa invat sa fac grseli fara a avea sentimentul ca nu sunt bun de nimic.

Nu ma cicali. Daca o faci va trebui sa ma protejez prin a parea surd.

Nu-mi cere explicatii pentru comportarile mele gresite. Cateodata nici nu stiu de ce am procedat asa.

Nu ma pedepsi prea tare. Ma sperii usor si atunci spun minciuni.

Nu uita ca-mi place sa experimentez. Invat din asta, deci te rog sa te obisnuiesti.

Nu ma feri de consecinte. Trebuie sa invat din experiente.

Nu baga prea mult in seama indispozitiile mele. S-ar putea sa profit de faptul ca imi acorzi mai multa atentie cand sunt bolnav.

Nu ma respinge cand pun intrebari cinstite. Daca o faci vei constata ca nu te mai intreb si imi caut informatiile din alta parte.

Nu-mi raspunde la intrebarile prostesti si lipsite de sens. Altfel, voi incerca mereu sa te agat de mine cu asemenea intrebari.

Nu incerca niciodata sa arati ca esti perfect sau infailibil. Ma faci sa simt ca nu voi putea sa te ajung niciodata.

Nu te teme ca petrecem prea putin timp impreuna. Ceea ce conteaza este cum il petrecem!

Nu te teme daca eu sunt speriat. Voi deveni si mai speriat. Arata-te curajos!

Nu uita ca eu nu pot creste fara o gramada de incurajari si intelegere, dar cateodata o apreciere, castigata cinstit, este uitata. Mustrarea batjocoritoare nu.

Poarta-te cu mine cum te porti cu prietenii tai; atunci voi deveni si eu prietenul tau. Tine minte:invat mai mult de la un model decat de la un critic.

Si, in afara de asta, te iubesc foarte mult…te rog, iubeste-ma si tu in schimb!!

Daruim, vizitam si cunoastem

Iata ca a trecut mai bine de 1 luna de la ultima poveste pe care v-am spus-o despre activitatile pe care le desfasor ca si ‘Voluntar de profesie’ la  SOS Satul Copiilor Bucuresti, asa ca am simtit nevoia sa va impartasesc din nou despre experientele mele cu copiii si cu toti cei implicati in programul ”Deprinderi de viata independenta.”

Anul nostru s-a incheiat cu o lectie de generozitate si o intalnire emotionanta care s-a petrecut la Manastirea Sf. Christiana. Fiind in preajma sarbatorilor de iarna, copiii care fac parte din programul DVI au mers intr-o vizita la batranii adapostiti in centrul de la Manastire, unde au impartit daruri acestora. Implicarea copiilor in aceasta activitate le-a dat prilejul de a redescoperi bucuria de a darui. Aici au tinut un scurt moment artistic in cadrul caruia au cantat colinde. Batranii de la centru ne-au colindat si ei si chiar au spus poezii. Copiii i-au condus apoi pe batrani in camerele lor, au socializat cu ei si au primit cadouri de la acestia. Toti cei prezenti au fost incantati de atmosfera si vizita. La final, am vizitat si biserica de la manastire, prin bunavointa Maicii Tavita care le-a dat si cateva sfaturi utile copiilor.

Copiii au constientizat fapta buna pe care au facut-o, bucurandu-se sa vada ca au provocat zambete si fericire altor persoane. Cu siguranta vom mai repeta acesta experienta, fiind una foarte constructiva si educativa pentru copii.

Fiecare iesire pe care o facem cu copiii este un prilej de a le observa comportamentele in spatiile publice, gradul de socializare cu cei din jur si felul cum se prezinta cand sunt public. Ca sa recompensam copiii care au obtinut un punctaj peste medie la testul de cultura generala pe care l-au completat la o intalnire DVI, in luna decembrie, am hotarat ca o vizita la Muzeul Antipa ar fi cea mai potrivita optiune. Copiii au avut ocazia sa vada diferite specii de animale si pesti si evolutia acestora, si pot spune ca a fost o adevarata lectie de cultura generala pentru ei. Cu totii au fost incantati de vizita la muzeu, s-au declarat multumiti de activitate si ne-au intrebat cand va fi urmatoarea iesire.

 

Lucrul cu copiii necesita multa rabdare, dar eu am venit aici inarmata cu rabdare, calm si entuziasm. Am grija sa imi pastrez doza necesara de energie si sa fac fata marilor provocari pe care le intalnesc atat in lucrul cu copiii, cat si cu adultii.

Cu toate acestea voi continua sa spun ca experienta de care am parte aici ma face sa ma cunosc mai bine, sa inteleg anumite lucruri si sa dau importanta unor detalii pe care inainte le pierdeam din vedere.

Lucrurile frumoase aduc zambete

Va povesteam, dar va aratam si intr-o imagine, cum am inceput noi sa lucram obiecte decorative cu motive de Craciun in cadrul clubului nostru de handmade. De data aceasta vroiam sa va arat si ”creatiile” copiilor. Au lucrat cu rabdare si mare interes toate decoratiunile. Daca la inceput masa era plina doar cu forme simple, acum ele au capatat culoare si ne introduc cu adevarat in atmosfera sarbatorilor de iarna.

 

Dar acest club este doar o firimitura din ceea ce cladesc cu copiii mei si asta pentru ca mare parte din timp il dedic programului pe care l-am ales a-l dezvolta impreuna cu ei. Urmand o programa clara si stabilind dinainte un orar al intalnirilor, am trecut in calendar si o vizita la o institutie publica. Am ales Posta Romana, dar cu un scop: copiii au trimis felicitari si mesaje de Craciun catre alti copii, catre colegii lor. A fost o activitate foarte placuta si creativa, multi dintre copii erau la prima experienta cu trimiterea de felicitari. Mare mi-a fost bucuria si zambetul sincer cand am gasit una si pentru mine in casuta postala. Ei, sunt o norocoasa, nu-i asa?

 

Sa va mai spun si de a 2-a lectie de gatit…mi-e ca o sa vi se faca foame instantaneu, dar vreau sa cred ca o rezistati pana la primul restaurant sau pana acasa.

 

La finalul unei zile pline de activitati, un pic de agitatie si incarcatura emotionala nu ma opresc a spune ca ceea ce fac cu copiii din Satul Bucuresti este cea mai frumoasa experienta pe care o puteam trai.

Acum, ne pregatim intens pentru perioada sarbatorilor, cand suntem cuprinsi de evenimente si vizite in Sat, serbari si emotii.

Cu drag, al vostru voluntar de nadeje,

Claudia

'Copilul este un indemn la simplitate si frumusete.' Ernest Bernea

Bucuria noastra, a celor mari, se aduna din bucuria pe care o traiesc si o exprima copiii care ne inconjoara. Ei nu traiesc in fuga, asa cum o fac oamenii mari, tocmai de aceea au timp sa observe natura, frumosul si oamenii, pe cand cei mari uita sa traiasca simplitatea.

Cu toate ca programul este foarte incarcat, ma bucur in continuare de fiecare moment petrecut cu copiii. Ma imprietenesc cu ei si caut sa descopar cum sunt cu adevarat. Incerc sa le fiu un sprijin si sa gasesc un limbaj comun. Impreuna am initiat un club de handmade in cadrul caruia vrem sa creem ornamente de Craciun pentru a participat la un targ dedicat acestei sarbatori.

Sa stiti ca avem copii foarte talentati in Sat!

 

Apoi, dupa multe luni de asteptare, copiii au avut parte de deschiderea laboratorului de informatica, complet renovat si dotat cu  10 laptop-uri performante care sa ii introduca pe copii in lumea tehnologiei.

 

Toate evenimentele care se intampla in Satul Bucuresti sunt cu copii si despre copii. Cu fiecare eveniment si actiune la care participa dau dovada de implicare, colaborare si responsabilitate, iar aceasta ii ajuta sa isi defineasca personalitatea si sa socializeze deschis.

Cand faci ceea ce iti place te simti implinit

Zilele petrecute la centru si langa copii sunt un amestec straniu si placut de rabdare si entuziasm. A face bine si a face ce imi place este un lucru care imi da aripi si ma motiveaza sa cred in schimbare. Merg pe un drum pe care eu l-am ales. Pe acest drum adun ceea ce nu stiam si acum incep sa cunosc, dar si daruiesc ceea ce am invatat in alte locuri sau din experiente personale. Totul este in continua crestere aici.

Voluntariatul este o alegere care angajeaza rabdare, pasiune si vointa. E despre oameni, vise, dorinte si impliniri. Aici reusesc sa fiu eu insumi, devin eu cea adevarata si cu adevarat libera. Este o libertate creatoare si care invata. Realitatea copiilor devine si realitatea mea cat timp sunt inconjurata de ei. Fiecare copil este unic si ascunde trairi personale. Sunt comportamente care pot fi modelate, acesti copii au talente care pot fi valorificate si abilitati ce trebuie expuse.

Reusesc sa ma bucur de tot ce are farmec si reusesc sa vad dincolo de aparente. De fapt, este atat de usor sa ajuti si prin asta sa te simti implinit!

Dupa ce am vizitat camera unui copil, acesta mi-a daruit un cadou. Este primul dar primit de la un copil SOS si din viata mea de ‘Voluntar de profesie’.

 

Postul pe care l-am scris exprima exact ceea ce simt si traiesc de cand sunt la SOS Satul Copiilor Bucuresti si vroiam ca voi sa stiti asta.

Multumesc!

Filmare pentru emisiunea 'Voluntar de profesie'

Saptamana aceasta a fost prima filmare cu echipa de la Antena 3. Ne-au vizitat Satul intr-o dupa amiaza cand soarele inca mai emana un pic de caldura, s-au imprietenit cu copiii care sunt in grija mea si au participat la o lectie pe care am sustinut-o in cadrul programului ‘Deprinderi de viata independenta’.

Daca la inceput toate se intamplau pe ultima suta de metri si aici ma refer la inscrierea in program si completarea formularului pe site-ul Fundatiei, vestea buna asteptata cu emotii ca sunt printre semifinalisti (veste data la o zi dupa ce se incheiase selectia), apoi am fost ultima la interviul final care a durat aprox. 12 min (cred ca am fost foarte convingatoare daca a tinut asa putin ), iata ca acum sunt primul voluntar care va deschide seria de emisiuni dedicata ‘Voluntarilor de profesie’. Va spun ca am avut ceva emotii la prima mea filmare in calitate de voluntar la SOS Satul Copiilor Bucuresti. Copiii au colaborat foarte bine cu mine si m-au ajutat sa facem o intalnire interactiva. De altfel, inainte de a incepe interviul am profitat de vremea buna si ne-am jucat afara, ne-am incalzit si incurajat, dar totodata a fost un prilej de a vorbi despre tinuta adecvata anotimpului si despre imbracaminte in general, aceasta fiind si tema pe care urma sa o dezbatem la intalnire.

Nu o sa va povestesc prea multe aici caci imi doresc sa va uitati pe Antena 3, duminica – 23.10.2011, incepand cu ora 16.25 cand va fi difuzata prima emisiune ‘Voluntar de profesie.’

Astazi am terminat si filmarea cu Alessandra Stoicescu, un om care mi-a lasat o impresie placuta si cu care am comunicat foarte usor. Este o persoana deschisa si sociabila, glumeata si foarte dedicata meseriei pe care o practica. Va marturisesc ca imi doresc sa mai colaborez cu ea in cadrul programului in care sunt implicata.

 

Criticile sau mesajele de bine in legatura cu modul cum m-am prezentat in emisiune le astept pe mail, telefonic, cu comentarii la acest post sau cum va este mai usor le transmiteti.

 

Invatam sa gatim si plantam brazi

Daca nu v-am spus inca, o fac acum: sa lucrezi cu copiii este cea mai frumoasa experienta pe care o puteam trai. Ma bucur de nebuniile pe care le fac si le spun, de felul cum privesc lucrurile si invat de la ei cum sa fiu copil. Impreuna ne cunostem si mergem pe un drum care sa le fie benefic si care sa ii ajute sa fie independenti. Copiii de aici au povesti de viata care te sensibilizeaza si te impresioneaza intr-un mod profund. De cele mai multe ori sunt sinceri si iti transmit din starile pe care le traiesc.

Am avut ocazia sa ii urmaresc cum comunica cu ceilalti cand sunt la cumparaturi, cum isi aleg legumele si alimentele pentru a prepara diferite feluri de mancare. Dupa ce am pregatit ingredientele, ne-am baricadat in bucatarie si ne-am jucat de-a ”micii bucatari”. O adevarata munca in echipa! Cu totii au contribuit la gatit, ba chiar se vedea pasiunea cu care au preparat mancarea.

Supa de galuste o sorbeai din priviri iar clatitele cu finetti au iesit o nebunie delicioasa!

 

 

Sigur vi s-a facut foame dupa ce ati vazut imaginile graitoare.

 

Si cum in Satul Bucuresti se intampla multe evenimente, sambata a fost o actiune de plantare de brazi, in fata fiecarei case. Copiii au ajutat voluntarii la plantat, s-au implicat admirabil in activitate si abia asteapta sa vina Craciunul ca sa impodobeasca brazii din curte. Chiar daca lopetile si cazmalele au fost mai mari decat copiii, acestia nu s-au dat batuti si au sadit brazi cu mare drag. Asa ne dam seama cat de mult se implica si cunosc ce inseamna responsabilitatea.

 

 

Lucrurile mari se intampla cu oameni mici si daruire. Eu cred in copiii de aici si abia astept sa va mai impartasesc din experientele noastre.

Emotii, evenimente si o lectie de creatie handmade

Ah, ma gandesc de unde sa incep a va povesti despre saptamana plina si superba pe care am avut-o impreuna cu copiii, mamele sociale, voluntarii veniti din departari, dar si despre petrecerea care a incheiat zilele senine de toamna ale saptamanii trecute.

Da, va spuneam (in imagini) ca am avut prima intalnire cu copiii inclusi in programul DVI (Deprinderi de viata independenta) iar pe langa asta echipa se pregatea intens de un eveniment ce a avut loc in Satul Bucuresti, cu voluntarii de la Menzies Aviation. Au fost 12 volunatari prietenosi veniti din multe colturi ale lumii: Africa de Sud, Irlanda, Islanda, California, New York, Cehia. Ne-am inteles foarte bine si am lucrat in echipa. Ne-am organizat in asa fel incat o parte din voluntari pictau tablouri impreuna cu mamele si copiii, iar ceilalti lucrau la construirea unui foisor-surpriza in curtea Satului. In prima zi a evenimentului am pictat 12 panouri (ne-am pictat un pic si hainele ca sa se vada ca am muncit ), avand parte si de o zi cu soare, iar a doua zi volunatarii au lucrat la finalizarea foisorului. Cele 12 panouri au fost expuse pe gardul care inconjoara Satul, urmand ca restul de 48 realizate de copii in cadrul clubului de pictura sa fie puse pe parcurs.

Dar sa nu ma mai lungesc cu vorba, ci sa va si arat cele spuse:

 

 

 

 

 

Ne-am dorit sa le oferim cate un mic cadou voluntarilor care s-au implicat in proiect si care sa le ramana ca amintire atat din Romania, cat si de la copiii din Sat. Dupa ce am gasit materialul necesar pentru a face cosuletele handmade, ne-am pus serios pe treaba. Tot procesul a durat cateva ore, timp in care am dat dovada de o adevarata lectie de creatie. Imaginatia si creativitatea au atins cote maxime si uite asa mi-am descoperit abilitati de artist la care nici nu m-am gandit vreodata. A meritat experienta!

Va spun un secret: am primit si comenzi de la prieteni pentru astfel de creatii, ca sa vedeti ca e treaba serioasa.

 

Rezultatul a fost pe masura, la fel si multimea de felicitari din partea copiiilor, a echipei si a voluntarilor straini.

 

Seara de vineri s-a incheiat cu dezvelirea foisorului si cu o petrecere la care au participat toti copiii din Sat, voluntarii, mamele si invitatii speciali.

 

Povestea merge mai departe…

Din culisele clubului de pictura

Prima saptamana la SOS Satele Copiilor Bucuresti a fost una foarte intensa si spun asta pentru ca am inceput sa ii cunosc pe copiii care vor intra in program, pe mamicile sociale si am participat la pregatirea clubului de pictura (o sa detaliez imediat). Este greu sa ii strang pe toti la o sesiune de socializare intrucat orarul scolar nu a fost stabilit clar si inca mai lucram la gruparea lor pentru a incepe activitatile concrete.

Am pomenit mai sus despre clubul de pictura. Ei bine, ne-am inarmat cu bidinele, voie buna si palarii (ca sa ne protejam de soare) si timp de doua zile am vopsit in alb cele 30 de panouri care urmeaza sa fie pictate de copii pana pe 7 octombrie cand se anunta un eveniment frumos in Sat. La aceasta activitate solicitanta a participat si un copil care face parte din programul DVI, dand dovada de implicare si interes.

Va rog sa nu dati atentie petelor de pe pantaloni, ci sa vedeti hotararea cu care imi indeplineam sarcina.


 

O sa va potolesc curiozitatea cu privire la desenele realizate in zilele urmatoare.