Voluntariat cu suflet – un „stil de viață”

De fiecare dată când vorbesc despre voluntariat mă încearcă o cumplită emoție. Îmi vine greu să îmi aleg cuvintele și să reușesc să le separ de valurile de sentimente pline de frumos care îmi inundă sufletul. Spuneam că în ultima vreme acest „stil de viață” a trecut de la faza de concept al voluntariatului de tip patriotic, dintr-o mentalitate pe care o credem de mult apusă, la un fel de extremă a acestuia, numărul voluntarilor înmulțindu-se doar pentru că ”voluntariatul e la modă”. Mai ziceam ades că pentru a fi un bun voluntar trebuie să ști să iubești și să primești acest sentiment în sufletul tău, pentru că a face voluntariat este un act de iubire în primul rând și unul de implicare pentru a aduce o schimbare în mai bine, în mai frumos. Fie că te implici într-o campanie de ecologizare sau una de strângere de fonduri, fie că ajuți un bolnav să își cumpere medicamente sau o pâine sau dăruiești jucării pentru copiii care nu le au, actul de voluntariat trebuie făcut cu convingere, cu sentimentul că aportul tău este important comunității în care trăiești și mai ales, așa cum este iubirea, gestul tău de voluntariat trebuie să fie necondiționat. De multe ori am fost întrebat care e câștigul meu sau motivația mea pentru a face voluntariat și așa cum le spun și colegilor mei mai tineri de la SM SPEROMAX ALBA, cred că nu trebuie să te gândești vreodată la ce va veni pentru tine în urma actului tău, în urma încercări tale de bine. În general se spune că iubirea ideală trebue să fie necondiționată și să o dăruiești fără a aștepta ceva în schimb, și că spre această iubire trebuie să tinzi, adică să tinzi spre Dumnezeu care este Iubire. Pornind de la acest gând cred că voluntarul desăvârșit, modelul spre care trebuie să tindem, noi care credem în acest „modus vivendi” este acela al voluntarului care dăruiește un gest sau ceva material fără a aștepta nimic în schimb.
Voluntarii pe care am început să îi cunosc în ultimii doi ani de zile la Asociația SM SPEROMAX ALBA și pe care i-am și coordonat pentru o bucată de vreme cred că tind spre voluntarul care se implică cu sufletul și cu inima și nu fac parte din rândurile celora care doar se mândresc că sunt voluntari la organizație și în fapt caută doar să profite în urma acesteia. Îi văd în fiecare zi cum aleargă de colo colo încercând să își facă treaba cum pot ei mai bine. Nu pun întrebări, nu sunt indiscreți și vin la programul de permanență cu conștiința unui angajat german. I-am văzut îndurând frig în diverse campanii de atragere a atenției opiniei publice, i-am văzut sărind în ajutorul oamenilor bolnavi de Scleroză Multiplă, după puterile și priceperea lor. Când am început vizitele la domiciliul pacienților de scleroză multiplă, i-am văzut atinși de emoție și de compasiune, scoțând cu ușurință din sacul inimii lor gânduri de încurajare. Dorința asta a lor imensă de a se implica emoțional în viața membrilor, punându-se practic în slujba acestora, mă face să mă gândesc că acești oameni vor reprezenta viitorul comunității noastre. Nu spun că nu este greu să umbli pe diverse văi și să participi la acțiuni de ecologizare, eu însumi fiind adeptul unei lumi mai curate și nu spun că nu este important să atragi atenția lumii spre a participa la manifestări culturale și de a-ți aduce aportul la culturalizarea urbei în care locuiești, eu însumi fiind un om ce lucrează în domeniul cultural și consider că educația tinerilor este extrem de importantă și vitală pentru viitorul pe care îl clădim. Cred însă că implicarea ca voluntar în domeniul social sau în domeniul sănătății implică multă emoție și pe alocuri și anumite frustrări, deoarece ca voluntar nu poți aduce decât un picur de zâmbet într-o mare a deziluziilor, o oază de bucurie într-un deșert imens de întristări și nu poți aduce sănătatea dorită și visată de pacienții de Scleroză Multiplă. Mai mult ca și în alte domenii ești nevoit să lupți într-un sistem la fel de bolnav, de-a dreptul, ikkar societatea civilă se mișcă încă neobservată de oameni politici, semnalele noastre de alarmă fiind de multe ori ignorate. Revenind la voluntarii Asociației SM SPEROMAX ALBA, tineri pe care cred că se poate clădi un viitor frumos, unul în care să nu lipsească egoismul ci în care acesta să fie ignorat, unul în care să nu lipsească oameni cu ambiți nesănătoase ci în care aceștia să fie arătați cu degetul și blamați, un viitor în care înțelepciunea și iubirea de aproape să primeze. Se spune că cu o floare nu se face primăvară, dar noi la SPEROMAX avem 40 de flori și în Alba așa cum am văzut mai sunt zeci de voluntari care luptă pentru a schimba iarna grea a ignoranței într-o primăvară a speranței.
Vă invit cu drag să veniți să îi cunoașteți pe voluntarii care zi de zi aduc o floare de iubire, în 9 ianuarie 2013, ora 18, la Casa de Cultură a Studenților din Alba Iulia, la evenimentul „Voluntariat pentru SM”.
Cristian Dima,
Voluntar de Profesie

Mi-au venit Cărțile de Vizită

Tot am insistat să am și eu cărți de vizită personalizate pe profilul meu profesional… cel nou… În sfârșit colaboratorii noștri au finalizat acest mini-proiect… Așa că de azi am noi cărți de vizită pe care o să le pot împărți la Gala Voluntarului, organizată de Federația VOLUM. Acolo Asociația SM SPEROMAX ALBA are nominalizat un voluntar care a ajuns în finală.

SMerit în fața destinului…

O dimineață încă însorită de noiembrie, pornesc din nou la drum. Vioi și cu speranța cu care pornesc la drum de fiecare dată, că nu voi găsi astăzi decât persoane cu optimism în suflet și cu dorința acerbă de a merge mai departe în ciuda unui destin potrivnic ce a adus durerea unei boli cumplite, părăsesc drumul aglomerat și caleașca-mi ponosită mă duce pe un drum românesc. Peisaj mirific în stânga și în dreapta, cerul deasupra, gropi dedesupt. Spre Vălișoara, județul Alba, drumul șerpuiește printre masive de calcar pleșuve ce veghează zona dintr-o parte și alta asemeni unor urieși ai vremurilor de demult. Ajunși în satul cu pricina, îl traversez de două ori, înainte și-napoi să în încercarea-mi necontenită de a găsi casa unde voi întâlni un nou pacient suferind de Scleroză Multiplă. Într-un final ajung… La poartă mă întâmpină o bătrânică cu mersul greu și legănat și cu o față de pe care puteai ușor citi durerea ascunsă, ce mocnea în sufletul femeii. Viața grea și plină de-ncercări săpase șanțuri de durere pe fața ei îmbătrânită poate prea devreme, iar ochii ei tulburi-albăstrui ascundeau multe lacrimi ce s-au înodat sub bărbie ani la rând, asemeni baticului negricios ce-l purta pe cap. Hainele ponosite de pe ea arătau o viață muncită și amărâtă și doar un cățel mic mai încerca să anime curtea în care am intrat. Bătrâna ne primește luându-mi micul pachet din brațe și în semn de mulțumire își așează pe fața un zâmbet palid, iar ochi tulburi parcă se tulburară acum mai tare ascunzând cu greu o nouă lacrimă. Ne invită să-i vedem fata, pacienta noastră și motivul vizitei de azi. Urcăm trei trepți și intrăm într-o cămăruță unde tânăra femeie își petrece viața de ani buni. Un pat lângă care este așezat un sistem ce o ajută pe bolnavă să se ridice ne așteatpă gol, femeia fiiind poziționată pe un scaun, așteptându-ne. Cu greutate ne salută, cuvintele ieșind din gura ei asemeni unui cânt înfundat în durere, greutatea de exprimare fiind vizibilă în cazul ei. Nu a mai ieșit din casă de când tatăl ei a decedat, în urmă cu vreo doi ani, deoarece bătrâna, singurul ei sprijin, nu mai poate să o ridice. Tânăra pacientă are acum 38 de ani și viața i-a oferit doar durere și iubire din partea părinților. Este bolnavă de Scleroză Multiplă din vremea absolvirii liceului, iar de vreo 15 ani nu mai poate umbla. Cu toate astea, smerită în fața destinului își duce crucea, și încearcă să ne arate nouă, oaspeții ei, un strop de optimism. Nu poate să-și asundă emoția și mărturisește că de mult nu a mai călcat cineva în camera ei. În satul mic de munte, mai toți sunt vârstnici și își duc viața în jurul curți cum pot, iar pe ea nu prea o caută căci știu că e „sclerozată”. ”La țară oamenii au ideile lor ce nu le poți schimba și fug în lături când aud de oameni bolnavi, dar mai ales oameni despre care se spune că au probleme cu mansarda”, ne mărturisește ea manifestând o ușoară repulsie față de ingnorața vecinilor săi. Ne mai spune că îi place să citească și își cufundă durerile și neputința în vise, în povești, împletindu-și viața ei cu viața personajelor, fiind câteodată doamnișoară, cu mulți pețitori la poartă, iar alteori doamnă de oraș cu un soț iubitor, ce o răsfață cu rochii de soi. Zâmbește, vorbind de iubire, iar în clipa următoare se-ntristează privindu-ne parcă rușinată de gândurile sale. Plecăm lăsând în urmă un gram de bucurie, o promisiune de întoarcere cât mai curândă și cu un bagaj emoțional ce s-a lipit de suflet. Aș fi luat toată durerea asunsă în acea gospodărie și-aș fi aruncat-o în apele ce bolboroseau pe lângă stâncile de calcar ce le revedem la-ntoarcere.

Cristian DIMA, Voluntar de Profesie Asociația SM SPEROMAX ALBA

Cursa Inimii Cetății

„Cursa Inimii Cetății” este numele sub care se desfășoară an de an Marșul Persoanelor cu Handicap în Alba Iulia aflat acum la cea de a cincea ediție. Voluntarii Asociației SM SPEROMAX ALBA și membri ai acesteia în frunte cu „Voluntarul de profesie” au participat la acest marș și de data aceasta.Marșul s-a desfășurat în mijlocul cetății albaiuliene sâmbătă 20 octombrie. În ciuda unei vremi ușor potrivnice cu ceață și frig, voluntari, persoane cu dizabilități au venit să se reîntâlnească și să se facă văzuți în comunitatea albaiuliană. Traseul marşului a fost parcurs de toţi cei prezenți în număr mare, persoane cu handicap instituţionalizate şi neinstituţionalizate, organizatori, oficialităţi, invitaţi. Astfel, s-a dorit promovarea participării persoanelor cu dizabilităţi în viaţa comunităţii. Evenimentul a fost organizat de  Consiliul Judeţean Alba prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Alba, împreună cu Asociaţia „Cusset Aiud Exchange” Franţa şi Societatea de Ajutorare „Diakonia” Alba Iulia, alături de organizaţiile neguvernamentale din judeţ printre care și SM SPEROMAX ALBA.

Asociația SM SPEROMAX ALBA – 5 Ani alături de pacienții suferinzi de Scleroză Multiplă

În data de luni, 08 octombrie 2012, Asociația SM SPEROMAX ALBA a aniversat în cadrul unui eveniment de gală, 5 ani de existență la care au participat atât pacienți de Scleroză Multiplă, membri în cadrul Asociației cât și parteneri, sponsori, prieteni și voluntari. Voluntarul de profesie, adică semnatarul acestor rânduri, a fost „maestru de ceremonii” așa cum îi place să spună președintele acestei organizații, Dragoș Zaharia. Sub semnul cifrei 5 parcă s-a învârtit toată desfășurarea evenimentului, deoarece acum 5 ani, 5 oameni cu suflet mare, dar și afectați într-un fel sau altul de această boală au dat naștere unei asociații de pacienți. Avea să se dovedească a fi prima asociație de acest tip din județul Alba și din păcate și după 5 ani a rămas tot sngura Asociație de Pacienți. De-a lungul celor 5 ani de activitate Asociația SM SPEROMAX ALBA a derulat mai multe activități ce au venit în sprijinul pacienților de Scleroză Multiplă și a adunat în sânul organizației 107 membrii dintre care 73 pacienți de Scleroză Multiplă, iar restul aparținători ai acestora. Pe lângă aceștia în cadrul familiei Speromax au mai venit și un număr important de voluntari, de oameni care au dorit să schimbe cu ceva modul de viață a acestor pacienți. Nu pot fi uitați nici partenerii și sponsorii fără de care activitatea organizației nu s-ar fi putut derula. Toată această activitate a fost surprinsă de mine, Voluntarul de Profesie al Asociației SM SPEROMAX ALBA într-un mic filmuleț pe care și voi îl puteți viziona aici:

http://www.youtube.com/watch?v=9X1fciQnwuI&feature=relmfu

Voluntar de Profesie la Ziua Educației Nonformale

Asociația SM SPEROMAX ALBA în parteneriat cu Asociația Absolvenților Universității „1 Decembrie 1918” Alba Iulia a organizat în 29 septembrie 2012 o sesiune NOFORMALĂ de teambuilding în care participanții (voluntariI asociatiei SM Speromax Alba și Voluntarul de Profesie) au fost incluși în câteva exerciții NONFORMALE cu rol educativ în care au fost privați de folosirea anumitor simțuri descoperind astfel viața de zi cu zi a persoanelor cu dizabilități. Această activitate este esențială voluntarilor care interacționează direct cu astfel de persoane, sensibilizând și în același timp conștientizând voluntarii asupra greutăților prin care trec persoanele cu dizabilități în viața de zi cu zi.  Un alt obiectiv pe care dorim să îl atingem prin astfel de activități și nu numai este educarea și informarea comunității locale cu privire la acest aspect al persoanelor cu dizabilități. De asemenea dorim dezvoltarea unui simț civic și să stimulăm persoanele din comunitatea locală să reacționeze împotriva celor care le încalcă drepturile. Evenimentul a fost prezent în calendarul național al Zilei Educației Nonformale.

 Asociaţia SM SPEROMAX ALBA a realizat studiul la nivelul oraşului Alba Iulia, privind accesibilitatea instituţiilor publice sau firme de interes public (furnizatori de gaz şi electricitate) pentru persoanele cu dizabilităţi. Studiul a fost desfăşurat în perioada 25 iunie – 11 septembrie 2012, prin intermediul unor chestionare, destinate colectării informaţiilor, care au fost duse la instituţiile publice, respectiv firme, de către studenţii de sociologie, anul I şi II, de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, aflaţi în practică la Asociaţia SM SPEROMAX ALBA. Concluzia a fost că majoritatea instituților de interes public nu respectă legislația în vigoare sau că fac o accesibilizare de formă. De asemenea Asociația SM SPEROMAX ALBA a dorit prin acest studiu să atragă atenția opiniei publice și să facă apel la simțul civic al comunității.

De ce SM SPEROMAX ALBA

Se spune că nu ajungi niciodată să cunoști un fenomen decât dacă îl trăiești într-un fel sau  altul. De asemenea nu te implici într-o mișcare dacă nu te leagă ceva mai presus decât o dorință de moment, mai presus decât un simplu gând. De multe ori am auzit vorba „voluntariatul e o modă” ca și cum ar trebui să facem voluntariat pentru ca am văzut că așa fac și alți. Ei bine eu nu cred astfel de sintagme și dacă cineva face voluntariat din acest motiv eu l-aș sfătui să se lase. Voluntariatul îl faci cu inima înainte de toate, voluntariatul îl faci fără să te gândești la beneficiile pe care această activitate ți-o poate aduce ci mai degrabă sau exclusiv la dorința de a face o schimbare. De fiecare dată când vorbesc despre voluntariat mă gândesc la Ghandi și a lui sintagmă: „Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.” Am încercat de zece ani să schimb colțul de lume în care trăiesc, să îmi canalizez o parte din eforturile mele spre o cauza în care am crezut sau cred. Nu știu cât am reușit, dar știu că am încercat. Mai mulți m-au întrebat „Și ce câștigi din asta?”. Răspunsul la acesta întrebare, sincer, trebuie simțit pentru că nu îl poți exprima nici într-o mie de cuvinte, nici într-o mie de imagini sau sunete. Atunci când vezi în schimbul unei „ziua bună tanti, ce mai faceți” un zâmbet sau o lacrimă nu cred că nu tresalți puțin și nu ai o mulțumire sufletească. Un gest mic poate pentru tine dar un gest enrom pentru o persoană vârstnică rămasă fără alinare. Acum câteva zile a plecat din această lume moș Cazan, care nu am mai avut răbdare să mai trăiască încă un an și să prindă suta. Nu pot să nu îmi aduc aminte câtă plăcere avea să mergem pe la el și să îi ascultăm poveștile din vremea războiului. Atât, doar să îl asculte cineva.

Să fie ascultați sunt și mulți dintre pacienții diagnosticați cu Scleroză Multiplă. Mulți dintre ei sunt țintuiți la pat și mulți dintre ei sunt descurajați și deprimați din cauza acestei boli numită și „boala cu o mie de fețe”. Nu pot și nici nu vreau să vorbesc despre ce înseamnă această boală pentru că nu sunt specialist. Și totuși în lumea asta sunt atât de multe boli. De ce am ales voluntariatul la Asociația SM SPEROMAX ALBA, organizația ce reprezintă pacienții cu Scleroză Multiplă (SM) în Alba Iulia. Cum spuneam în primele rânduri, nu te implici într-o cauză dacă nu este ceva care să te lege de aceasta. Ei bine, așa este.

Cu mai bine de zece ani în urmă cunoșteam la Alba Iulia, în primul an de studenție un om deosebit, un om cu viziune și cu dorință arzătoare de a schimba colțul său de lume. Membru în Liga Studenților din Alba, lupta pentru drepturile sale și ale altor studenți. Voluntar în mai multe Organizații din județ, Dragoș Zaharia, m-a dus alături de el în primele mele acțiuni de voluntariat. Întâi am dus alături de el medicamente unor persoane vârstnice, iar alteori după o campanie de strângere de fonduri, mergem cu cadouri la copii din centre de plasament. Tot alături de el am fost prezenți cu meditații la copiii dintr-un centru de plasament din Cugir și apoi la copii de etnie romă din Alba Iulia. Am avut alături de el parte de multe satisfacții sufletești și am strâns în coșul nostru mii de zâmbete și de mulțumiri. De fapt în viața de muritor nu duci cu tine averi bănești ci averi sufletești și cred că alături de Dragoș o să avem de cărat multe astfel de averi. În 2006 aveam să aflu o veste care mi-a schimbat cu mult concepțiile despre viață și despre crucea pe care o avem de dus în lumea acesta. Dragoș a fost diagnosticat cu Scleroză Multiplă, o boală despre care atunci nu cunoșteam nimic. În scurt timp, prietenul cu care dansam uneori pe mese și alteori alergam din casă în casă ca să mai aducem o bucurie, devenise o persoană care nu mai putea face efort. În ciuda acestui aspect, Dragoș a luptat și luptă în continuare cu o boală care nu știe cum va evolua și ce schimbări vor mai avea loc. A înființat alături de alți pacienți în 2007 o asociație și de 5 ani luptă pentru a schimba colțul de lume al pacienților de SM. Prietenia nu are limite și este o altă bogăție pe care o poți duce prin infinitul dumnezeiesc, pentru că prietenie adevărată înseamnă Iubire. De asta Scleroza Multiplă, de asta SM SPEROMAX ALBA.

Cristian Dima,

Voluntar de profesie