Elena Patirlageanu – officer support, Hope and Homes for Children Va dezvolta un program de voluntariat pentru Casele de tip Familial ale Fundatiei

Felicitari din inima

6615 este numarul de copii pe care Hope and Homes for Children i-a sprijinit pentru a preveni abandonul lor in institutii. Anul trecut, in luna noiembrie am reusit sa gasim o varinata creativa prin care sa implicam cat mai mule persoane in cresterea numarului de copii care raman alaturi de familiile lor. Este vorba de un magazin online de felicitari http://www.felicitaridininima.ro/.

Magazinul a fost lansat in urma unui concurs de felicitari realizate de copiii sprijiniti de organizatia noastra. Am reusit cu greu sa alegem câteva felicit?ri câ?tig?toare din sutele care ne-au invadat birourile, toate erau la fel de frumoase. Odata decizia luata, ne-a fost foarte usor sa transmitem mai departe mesajul felicitarilor „Cumparand o felicitare ajuti un copil sa ramana alaturi de familia lui!”

S-au vândut 11.370 de felicitari în valoare de aproximativ 20.000 RON.

Ne-a coplesit numarul de oameni care au vrut sa aduca o schimbare în vietile copiilor. Cumparând felicitarile create de copii, ei au salvat Craciunul a 30 de familii care, datorita lor, sunt astazi împreuna.  Am pus si pe hartie povestea uneia dintre familii: http://hhc.ro/stories/orice-familie-incepe-undeva-si-ar-trebui-sa-nu-se-termine-niciodata/

Nu i-am uitat nici pe cei 8 micuti pictori, care la sfarsitul lunii ianuarie au primit diplome si premii in bani pentru talentul si implicarea lor. Am fost incantati sa vedem emotia pe fetele lor cand le-am povestit cum felicitarile realizate de ei au ajutat alti copii.

Imi face placere sa stiu ca am ajutat la lansarea primului magazin de felicitari Hope and Homes for Children, ca am adus bucurie in casele unor familii si ca le-am dat un prin impuls unor copii talentati aratandu-le ce lucruri frumoase pot face prin pictura.

 

 

Oare de ce vrea Dragos sa fie sofer de ambulanta ?

 

Mi-am dorit intotdeauna sa lucrez intr-un domeniu care sa imi permita sa fiu inconjurata de copii care sa imi aminteasca de  mediu cald si familiar de acasa, sa ma simt mereu langa parintii si fratele meu prin intermediul copiilor.

Dar oare copiii crescuti in institutii ce isi doresc sa fie cand vor creste, ce model  urmeaza, cine va tine locul mamei care sa ii indrume ? Ce fac atunci cand trebuie sa inlocuieasca viata din institutia de protectie a copilului cu camere reci si nepersonalizate, cu un trai independent ? Cine le spune de unde sa porneasca si cine le creioneaza drumul ? Raspunsurile sunt seci si triste: NIMENI nu le ofera un model demn de urmat, NIMENI nu ii ajuta in mod constant sa isi gaseasca un scop in viata, nu ii motiveaza NIMIC si in general NU STIU de unde sa porneasca. Reusesc sa fure din mers cate un reper, cate un exemplu si de multe ori isi gasesc motivatii in circumstante cu totul neasteptate.

Un exemplu este Dragos, el ne-a spus timid ca isi doreste sa fie sofer de ambulanta, ne-a explicat ce inseamna sa fii sofer, iar noi i-am explicat ce trebuie sa faca pentru a resusi sa isi implineasca visul.  Insa nu ne-a lamurit curiozitatea fireasca „De ce tocmai sofer de ambulanta ?”. Raspunsul l-am aflat mai tarziu, Dragos obisnuia sa cedeze de multe ori in fata mediului in care traia si accesele lui de depresie, de frustare se finalizau cu un drum catre spital. Acum ii este bine. A parasit Centru de Plasament in care traia si locuieste intr-o Casa de tip Familial, unde atmosfera este calda, unde beneficieaza de atentia adultilor care il indruma, insa nu a uitat ca soferul de ambulanta care il ducea la spital era atent cu el si il ajuta sa se relaxeze, inca il mai vede un exemplu.

 

(Prichindei nostri nu sunt cei mai talentati desenatori, dar stiu cu siguranta ce vor sa se fie cand vor creste )

Ce incercam noi sa facem, eu si grupul de voluntari cu care lucrez, este sa inlocuim „nimeni, nimic si nu stiu” cu idei , cu perspective, c u exemple demne de urmat prin jocuri de autocunoastere, prin ateliere creative in care le recunoastem talentele, aptitudinile, ii invatam sa recapete increderea de care au nevoie.

 

(Hartie colorata, ata, foarfece si lipici este tot ce le trebuie voluntarilor ca sa fie creativi)

“Sa vezi departe este un lucru, sa mergi acolo este altceva” – Constantin Brancusi

Am incheiat prima luna din programul Voluntar de Profesie, in fiecare zi am invatat lucruri noi si   fiecare intalnire cu copiii si personalul din Casele de tip Familial din Baia Mare si imprejurimi a fost motivanta si impresionanta.

Pot sa spun ca am trecut printr-un proces de metamorfoza:

–         Prima impresie este ca acesti copii au nevoie de atat de multe si ca nu stii de unde sa incepi si ce este mai important, apoi incepi sa apreciezi importanta faptului ca ai crescut intr-o familie si cat de esentiale sunt cele mai mici lucruri pe care ai tai ti le-au oferit si cat de schilodit ai fi fost daca ti-ar fi lipsit;

–         Urmatorul pas atunci cand ajungi sa ii cunosti, sa le inveti numele si povestile este sa iti doresti sa te implici cat mai mult si ti-ai petrece tot timplul acolo cu ei incercand sa le oferi tot ce le-a lipsit;

–         Seara cand ajungi acasa vei gasi satisfactii in cele mai mici lucruri pe care le-ai facut cu ei, doar pentru ca te-au luat de mana si ti-au zambit;

–          La final vei sti ca oriunde te va duce viata, nu te vei putea rupe de activitatile de voluntariat din casele de copii.

Importante au fost si momentele petrecute cu colegii din echipa HHC, sunt oameni minunati de la care invat in fiecare zi si sunt sigura ca voi invata pana in ultima zi din cele 6 luni.

Am recrutat o echipa de voluntari, care isi vor incepe activitatile saptamana aceasta. Sunt entuziasti si cu siguranta vor profita la maxim de aceasta experienta. Asteptam cu nerabdare si emotii primele intalnire de care va voi povesti cu siguranta in perioada urmatoare.?

Prima zi la OngFest

Prima actiune pe care am avut-o impreuna cu Hope and Homes for Children a fost participarea la OngFest in Bucuresti. Am avut un stand foarte vesel si sugestiv, am reusit sa adunam materiale pe care sa le folosim in atelierele creative cu copiii din Casele de tip Familial si am identificat voluntari entuziasti.