Nenea, nenea…

Mergand in scoli sa le explicam copiiilor ce si cum e cu dezastrele astea, am auzit multe din partea lor. La scoala 168 insa am auzit cu siguranta regina „perlelor” de pana acum… sau cel putin asa am crezut eu, ca e o „perla” pana am stat si m-am gandit putin la intreaga situatie.

Eram asadar la scoala 168, discutand cu copiii din clasele a 5a si a 6a despre cum ne ferim de necazuri in timpul cutremurelor, cand un baiat foarte entuziasmat sare din banca, vine spre mine val vartej intrebandu-ma plin de speranta „Nenea, nenea, dumneata ai fost pe Pamant la cutremurul din ’77??”. La aflarea vestii ca nu, vizibil dezamagit a bombanit un „aaa… bine atunci…” si nu m-a mai bagat in seama restul orei, dezamagit fiind probabil ca vorbesc din auzite.

Am reusit insa sa il conving sa participe la discutie prin a-l ruga sa ne spuna el ce stie despre subiect. Tot atunci s-a aprins discutia si din partea celorlalti. Si tot atunci am inteles cat de important este pentru ei sa fie implicati in discutie, sa li se ceara parerea, astfel fixandu-si mult mai bine informatiile.

Asta confirma inca o data vorbele lui Confucius: „Spune-mi si voi uita, arata-mi si poate imi voi aduce aminte, implica-ma si voi intelege!”*

 

*Disclamer: cercetatorii britanici au demonstrat ca acest Confucius nu a vorbit limba romana, astfel incat citatul de mai sus este doar o traducere!!