Fundatia Baylor Marea Neagra, Constanta

Interviu cu Razvan Florea

Singurul medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc îsi împarte în prezent timpul între jocurile cu baietelul sau Tudor si lectiile de înot predate celor mici la Palatul Copiilor din Constanta. Dincolo de pasiunea lui pentru înot, lectur?, calatorii si gradinarit, Razvan are o latura umana nu prea des întalnita în ultima perioada la oamenii din jurul nostru.

Razvan nu a uitat de unde a plecat si a vrut sa dea ceva înapoi comunitatii, care l-a ajutat sa devin omul de acum. El a constientizat ca si Constanta are nevoie de astfel de proiecte asemenea celor desfasurate de Baylor. Razvan a considerat ca întreg proiectul se muleaza pe ceea ce-i place, asa ca nu a stat pe gânduri când l-am solicitat. Speranta lui este ca din ce în ce mai multi oameni sa învete din exemplu lui si, de ce nu, sa se implice alaturi de el in Campania 2% pentru Centrul de Excelenta.

Ma simt onorata ca am avut posibilitatea sa-i iau un interviu. Va invit sa descoperiti o noua latura a lui Razvan Florea citind interviul de mai jos.

Monica Neacsu, voluntar de profesie: Cum poate sustine excelenta în sport excelenta în servicii medicale?

Razvan Florea: Excelenta în sport seamana foarte mult cu excelenta în serviciile medicale. Sportul înseamna în primul rând sanatate si performanta. Dupa parerea mea, sportul, ca si medicina, nu are vârsta. Oamenii care au realizat performante în sport pot fi un exemplu de viata sanatoasa sau îsi pot pune numele în slujba unor cauze nobile.

MN:Te-ai alaturat Centrului de Excelenta al Fundatiei Baylor Marea Neagra, în campania 2% pentru Baylor. Ce anume te-a motivat sa te alaturi acestei campanii?

RF: Trebuie sa recunosc ca pentru mine este o premiera faptul ca ma implic alaturi de Fundatia Baylor, dar si o împlinire sufleteasca. Sunt onorat ca m-au ales sa sustin cauza lor în lupta cu bolile infectioase.

MN:Cu ce argumente îi convingi pe oameni sa directioneze 2% din impozitul pe venit catre Centrul de Excelen?? Baylor?

RF: În primul rând, oamenii ar trebuie sa constientizeze cât de pretios este ajutorul acordat acelor persoane a caror sanatate este precara. Infectarea cu unul dintre virusurile hepatitei, HIV sau tuberculozei înseamna o piatra de încercare pentru orice om, adult sau copil, care se confrunta cu una dintre aceste boli. A directiona 2% din impozitul pe venit catre o directie clara – aceea de ajuta un om în lupta cu boala –  echivaleaza cu a pune o caramida, sau a construi un zid, dupa puterile fiecaruia, pentru edificarea acelei solidaritati umane bazate pe compasiune si bunatate. Concret, acel procent de 2% înseamna mai multe teste, mai multi oameni tratati, mai multi oameni sanatosi, mai putina suferinta.

MN: Ai cunoscut persoane care au suferit de boli infectioase precum hepatita cronica, infectia cu HIV sau tuberculozaa stii ce înseamna suferinta lor?

RF: Nu am cunoscut oameni cu asemenea probleme. Practicând sport de performanta, am fost înconjurat în mare parte de oameni sanatosi. Însa sunt informat despre ce presupun aceste boli si privatiunile la care sunt supusi bolnavii. Fundatia Baylor este o speranta pentru ei.

MN:Prin exemplul personal vei directiona 2% din impozitul pe venit pentru Centrul Baylor?

RF: Bineînteles! Sper ca gestul meu sa fie un exemplu pentru constanteni si nu numai, o lectie de solidaritate umana care sa-i inspire si pe altii. În definitiv, nu ne ia mult timp pentru a completa un formular si a trimite acei bani catre cei care au nevoie de îngrijire medical? la Centrul de Excelenta Baylor.

 

 

Despre generozitate

Despre generozitate

Îi înv???m pe copiii no?tri s? fie cura?i, respectuo?i, politico?i, s?-?i asculte dasc?lul ?i p?rin?ii, s? fie aten?i când traverseaz? strada, s? nu mint? etc. Cu adev?rat, îns?, foarte rar ne gândim cum s?-i înv???m s? fie genero?i, s? d?ruiasc?.

În preajma s?rb?torilor, în special, copiii ofer? nenum?rate lec?ii de generozitate: strâng, al?turi de adul?i, bani sau juc?rii pentru familiile s?race, colind? pe la casele celor nevoia?i, fac spectacole pentru copiii afla?i în Centrele de plasament, aduc alinare celor bolnavi. Îi înv???m, apoi, pe cei mici s? d?ruiasc? colegului de banc? o banan?, c? „a?a e frumos, s? împar?i cu cel de lâng? tine“, s? aleag? cadoul potrivit pentru bunica sau pentru prieten, s? d?ruiasc? flori înv???toarei, s?-?i împart? juc?riile cu cei mai pu?in noroco?i. ?i e bine c? toate aceste lucruri se întâmpl?. Dar ele nu pot fi decît un (prim) pas. Cred c? lec?ia despre generozitate, despre adev?rata generozitate, este ceva mai complicat?: departe de a r?mîne doar o simpl? regul? de bune maniere sau un moment festiv, adun? în ea o seam? de exigen?e mult mai diverse ?i mai profunde decât pare la prima vedere. Un dar f?cut cum se cuvine e mai mult decît un dar f?cut din polite?e, din dorin?a de a recompensa un gest frumos sau o iubire necondi?ionat? (de?i, nici aceste motive nu-s deloc de lep?dat). Un dar f?cut cum se cuvine are efecte nu numai asupra celui care prime?te, ci ?i asupra celui care ofer?.

Ce-ar mai trebui s? cuprind?, deci, lec?ia despre generozitate (în afar? de modelul propriu oferit de adult celui pe care îl educ?)? Câte ceva despre timpul potrivit pentru a d?rui. Despre darul f?cut f?r? ostenta?ie, f?r? calcule, f?r? gândul r?spl??ii. Despre darul care s? împlineasc? nevoia sau dorin?a celui care prime?te, ?i nu pe cele ale celui care ofer?. Despre darul f?cut din pu?inul pe care îl avem. Despre renun?area în favoarea celui care are înc? ?i mai pu?in. Despre daruri care nu au pre?: timp petrecut cu cei care au nevoie de timpul nostru, cuvinte de încurajare pentru cei care au umerii împov?ra?i, bucurie pentru reu?ita celuilalt, încredere necondi?ionat?. Despre darul f?cut f?r? nici un motiv sau ocazie special?. Dar lec?ia despre generozitate merge înc? ?i mai departe: s?-l înve?i pe cel mic ca atunci când d?ruie?te s? nu judece, s? nu pun? etichete, s? nu acuze. S? nu promit?, dac? nu se poate ?ine de cuvînt, sau s? nu nasc? iluzii, atunci cînd nu poate oferi nimic. S? fie sincer, f?r? s? fie crud. S? uite de r?zbunare. S? nu vrea victorii cu orice pre?.

Cred, deci, c? lec?ia despre generozitate este lec?ia despre cum s? fim aten?i la cei din jur. Despre cum s?-i ascult?m sau s? în?elegem ceea ce nu îndr?znesc s? spun?. Despre cum s? respect?m nevoile, dorin?ele, visurile celorlal?i. Dar, în aceea?i m?sur?, este ?i despre el, cel care ofer?: s? înve?e s? pre?uiasc? ceea ce are, s? nu risipeasc?, ci s? împart? ?i, nu în ultimul rând, s? ?tie s? primeasc?, la rândul lui.

?i, dup? ce copiii no?tri vor înv??a s? d?ruiasc? din ceea ce au, abia atunci vor fi preg?ti?i s? urmeze cea mai grea dintre lec?ii. Aceea de a d?rui atunci când nu au: când nu au timp, pentru c? sunt ocupa?i sau obosi?i, s? ofere timp pentru o vizit?, un sfat sau o poveste. Când sînt tri?ti, s? ofere bucurie. Când n-au solu?ii pentru ei, s? g?seasc? solu?ii pentru cel de lâng? el. Cu alte cuvinte, s? cread? cu adev?rat c? bucuria de a d?rui implic? o component? de creativitate.

Asta am înva?at la Baylor, genorozitatea inseamna mai mult decât a face un simplu dar!

?i am înva?at asta oferind din timpul meu, nu am ?tiu c? voluntar de profesie m? va ajuta pe mine ca om. Cel mai frumos dar l-am primit c?nd am avut posibilitatea s? ma implic alaturi de membrii echipei Baylor la organizarea evenimentului Copiii Pre?io?i, Mo? Cr?ciun Petrom ?i restul activit??ilor la care am luat parte.  Mul?umesc Funda?ie Vodafone pentru oportunitatea oferit?!

 

Mos Craciun

Mos Craciun este…Petrom

Copiii au nevoie de noi. La varsta copilariei, ei nu stiu ce conteaza. Noi toti am fost copii si o parte din noi ramane mereu copil. Acea parte stie ca cei mici au nevoie sa simta atmosfera de sarbatori si ca nu e foarte greu sa fie facuti sa zambeasca. Ce facem atunci cand familia lor nu le poate oferi asta? Minunile nu se intampla pur si simplu, ci sunt facute de catre oameni cu pasiune si cu dorinta de a darui un zambet pe fata unui copil.

Da, este adevarat!  Angajatii Petrom din zona de Productie Petromar Constanta  au fost azi Mos Craciun pentru copiii de la Baylor. Copiii de la Baylor au primit astazi pachete cu dulciuri, jucarii si hainute pentru iarna aduse personal de echipa de la Petrom. Fiecare cadou a fost cumparat si pregatit personal de catre un suporter al copilului, iar acest lucru inseamna foarte mult. Inseamna nu numai generozitate, ci si dragoste. Si am simtit cum copiii, desi tare mici de varsta au spus “multumesc” la vederea darurilor de sub brad.

Cum spun copiii „multumesc”, Bucurandu-se! Iar bucuria autentica a copiilor nu poate fi niciodata simulata. Micutii abia se mai zareau printre pachetele primite si tot ceea ce puteai auzi erau fosnetele ruperii ambalajelor, rasete si exclamatii. Bucuria copiilor s-a raspandit cu iuteala la toti cei care au fost prezenti. Ne simteam mandri ca am putut  vedea  bucuria pe care angajatii Petrom au adus-o acestor copii si ca avem privilegiul de a fi in preajma lor langa brad.

Experienta traita astazi ne arata ca impreuna putem face foarte mult. Putem face chiar miracole. A fost  o zi emotionanta pentru mine, cu atat mai mult cu cat m-am vazut inconjurata de oameni de valoare, fata de care am o sincera admiratie. Multumesc, in numele intregii echipe, celor care au fost prezenti precum si celor care nu au reusit sa vina, insa ne-au sustinut in ceea ce am reusit sa facem.

Multumim, fiecarui MOS in parte, in numele copiilor care au plecat azi cu pachete mari si generoase!

Uitandu-ne la acesti micuti ne-am dat seama ca viitorul este frumos si luminos. Craciun fericit tuturor!

Sarbatoarea copiilor pretiosi

Sarbatoarea copiilor pretiosi

 

“O noua generatie fara HIV pana in 2015”… acesta este un obiectiv  rostit de curand de Hillary Clinton, vorbind despre faptul ca in zilele noastre oprirea transmiterii  virusului de la mama infectata la copil este posibila si ar trebui sa fie firesca in toate colturile lumii. Desi stiinta medicala a gasit deja calea de oprire a transmiterii infectiei de la gravida la nou-nascut, nu este suficient sa ai doar medicamentul potrivit la indemana, caci succesul este asigurat numai daca sunt indeplinite simultan mai multe conditii.

Prima conditie, este ca gravida sa stie ca este infectata cu HIV, iar acest lucru il poate afla numai daca se testeaza! Oamenii de la Baylor testeaza gratuit, rapid si confidential pe oricine isi doreste inca din 2007, asa incat pana la ora la care scriu aceste cuvinte, peste 20 000 de persoane le-au trecut pragul, iar din pacate, unii au primit vestea neplacuta ca sunt infectati cu HIV. Barbati sau femei, gravide sau copii, nu au fost lasati singuri, ci au fost ajutati sa primeasca tratament si sa invete sa faca fata bolii nu numai medical, dar si psihologic.

Dintre gravidele cu HIV ajutate de Baylor care au decis sa nasca copilul, 120 au copii sanatosi si numai 2 au copiii infectati, acestea nereusind sa ajunga la testare inainte de a naste. Copiii care se nasc sanatosi din mame tinere cu HIV sunt  numiti la Baylor copii pretiosi.

La sfarsitul lui noiembrie, alaturi de echipa, am lucrat pentru a-i sarbatori pe toti copiii care astazi sunt sanatosi, nu numai datorita eforturilor noastre, dar si datorita generozitatii unor donatori. Invitatii si donatorii au avut ocazia sa afle despre miracolele ce au loc in Constanta de peste cinci ani si despre  obstacolele pe care micutii le-au avut de infruntat pentru ca viata lor sa nu fie marcata de acest teribil virus.

A fost o sarbatoare destinata constientizarii: donatorii au putut constientiza ca gestul lor caritabil chiar a adus o schimbare in viata cuiva, noi- cei din echipa Baylor- am putut constientiza faptul ca nu suntem altceva decat simple instrumente de realizare a schimbarii sociale si impreuna am avut satisfactia lucrului bine facut. A fost tare placut ca, alaturi de noi,  s-a aflat si Excelenta Sa, Printul Serban DImitrie Sturdza si multi oameni cu suflet mare.

Ce am constientizat eu, ca voluntar de profesie? Pot spune ca mi-am dat seama inca o data de importanta programului de testare, am simtit valoarea faptului ca cei diagnosticati  cu HIV sunt ajutati sa ajunga in cel mai scurt timp la tratament pentru a nu mai fi infectiosi si pentru a-si petrece viata in conditii cat mai bune, avand astfel sansa – de exemplu – de a fi parinte al unui copil sanatos.

 

 

Cand strigatul de ajutor se aude-n cor

Si am plecat… Nu aveam nici cea mai vaga idee ce ma asteapta. Misiunea parea simpla la prima vedere. Fundatia Baylor m-a invitat sa particip la o tabara pentru persoane infectate cu HIV, undeva intr-un complex la munte, pentru a cunoaste mai bine organizatia pentru care am ales sa lucrez prin programul “Voluntar de profesie”, al Fundatiei Vodafone. Am acceptat cu mare bucurie propunerea, mi-am luat aparatul foto si am plecat. Inca din autocarul care ne ducea pe toti la destinatie, am inceput sa studiez cu atentie echipa Baylor, acesti oameni atat de dedicati misiunii lor, dar mai ales persoanele infectate cu HIV pentru care fusese creata aceasta tabara.

Despre ei

La prima privire m-a impresionat:

Normalitatea! Totul era normal. Parca mergeam intr-o tabara cu colegii de scoala. Sunt foarte tineri. Majoritatea au intre 22 si 25 de ani. Nimic altfel pana acum.

Cu atentie am vazut:

Frumusetea! Oamenii acestia s-au dovedit atat de politicosi si frumosi incat mi-au dat de gandit. Sunt roman, sunt patita.  Intrebare: De ce s-ar purta cineva frumos cu mine fara sa ma cunoasca? Raspuns: Pentru ca asa e decent si de bun simt.

Am castigat foarte repede:

Prietenia! Cu toate ca ma vedeau pentru prima data, si din cauza societatii care ii stigmatizeaza ar trebui sa fie foarte reticenti fata de persoanele noi, care stiu de ce sufera, nu au facut-o. Dar aici stiu clar de ce. Pentru ca veneam cu echipa Baylor, in care au mare incredere.

In fiecare zi aveau loc intalnirile de terapie in grup, dimineata, iar dupa ora pranzului fiecare isi facea programul dupa bunul plac.

Inca de la prima intalnire am inceput sa inteleg de ce oamenii acestia sunt atat de buni si frumosi la suflet. Momentele din cadrul intalnirilor sunt de o sensibilitate covarsitoare, au gasit unitate prin suferinta pe care o impartasesc. Cu toate acestea, grupul era de o veselie molipsitoare. Trairile prin care am trecut in cele cateva ore pe zi pe care le-am impartit cu ei au fost dintre cele mai diverse: veselie, tristete, revolta, calm resemnat si multe altele. Nu puteam sa inteleg de ce nu sunt mai furiosi, majoritatea s-au infectat in spital, cand erau foarte mici. Dar ei stiu ca nu are rost, sunt implicati activ in vietile lor si nu fac comentarii inutile, negative, care nu au cum sa le aduca beneficii. Activitatile au fost frumoase si diverse si am invatat si eu alaturi de ei cate ceva despre viata. Mi-a placut foarte mult in ultima zi cand s-a intamplat “Ghemul”, o activitate in care toata lumea sta in cerc si fiecare isi spune suferinta si/sau cea mai mare dorinta. Dar nu oricum, un ghem de sfoara este implicat. Prima persoana spune ce are de povestit cu un ghem in mana pe care incepe sa il desfaca si tine de o bucata de sfoara. Cand termina il da unei alte persoane, care il desface in continuare ramanand de asemenea cu o bucata de sfoara si tot asa, pana cand cercul de oameni face din ghem o mare panza de paianjen. La sfarsit, sfoara se taie si fiecare pastreaza o bucata care o sa ii aduca mereu aminte ca nu e singur in durerea si dorintele sale, mereu o sa aiba sustinere din partea prietenilor de la grup.

 

 

Cine sunt

Livia are doar 22 de ani si este infectata de cand era mica. Nu stie cum a ajuns in situatia aceasta, dar stie cum a chinuit-o virusul o viata intreaga. Pe cand era doar o fetita cu codite care isi dorea sa se joace cu papusile si copiii de varsta ei, era nevoita sa stea in spital intruna, slabita si fara putere. Fel de fel de afectiuni au tintuit-o la pat toata viata. Din fericire, la un moment dat a aflat de Baylor, unde a gasit sustinere morala si tratament medical de calitate. Acum se simte bine, s-a reapucat de studii, pentru ca fiind stigmatizata de profesorii si colegii care au aflat de afectiunea ei, nu a putut termina scoala la timp, si si-a facut si un prieten care o iubeste si o intelege.

 

Raluca (24 de ani) si Sergiu (25 de ani) sunt amandoi infectati cu virsul HIV, de cand erau copii. S-au cunoscut la grupul terapeutic organizat de Baylor si s-au indragostit nebuneste unul de celalalt. Impreuna incearca sa duca o viata frumoasa si senina. Amandoi sunt la facultate si sunt dornici sa inceapa un viitor impreuna, in care familia pe care si-o vor intemeia va fi pe primul loc. De la psihologii Baylor au aflat ca pot duce o viata normala, chair daca debutul le-a fost unul sumbru, parcursul poate fi plin de bucurii si impliniri.

 

Veronica are 65 de ani si a fost asistenta medicala. Ea a avut ghinionul sa se infecteze in spital, acolo unde muncea sa salveze vieti. Ironia unui sistem medical din care facea parte, a facut ca nimeni sa nu ii puna un diagnostic corect timp de 8 ani. Cand a aflat, si asta s-a intamplat in urma cu doar cateva luni, nu stia ce sa faca, dar a fost indrumata de o inima buna catre Baylor, unde a gasit alinare si solutii reale. Acum Veronica isi traieste pensionarea intre nepoti si grupurile de suport, unde si-a gasit o a doua familie, care o intelege, sustine si o iubeste.

 

Acestia sunt doar cativa dintre ei, si mi-a fost foarte greu sa aleg despre cine sa scriu, toti merita sa li se faca cunoscute povestile. Sunt oameni care informati si ghidati corect isi traiesc viata normal. Dar ce se intampla cu cei care nu au curajul sa se testeze si afla ca sunt bolnavi prea tarziu? Ei mor, cand ar putea sa traiasca. De aceea este atat de importanta testarea periodica. La Baylor toata lumea se poate testa gratuit, rapid si confidential, atat pentru HIV cat si pentru virusurile hepatitice B si C, la fel de persiculoase ca si HIV-ul. Acum acest lucru se intampla, datorita celor de la Baylor, in Dobrogea, dar sper aducand in fata voastra toate aceste informatii, impreuna cu intreaga echipa, sa reusim sa realizam o campanie nationala prin care sa atragem fonduri pentru a face disponibile aceste servicii tuturor romanilor. Visul care poate deveni realitate este sa avem Laboratoare Mobile care sa faca testari in toata tara. Fundatia Vodafone este alaturi de noi, si ceilalti “Voluntari de profesie”, si speram ca si voi. Impreuna putem face Romania mai sanatoasa!

 

Oamenii te schimba

Am avut privilegiul sa cunosc cateva persoane care beneficiaza de serviciile Baylor. Deodata, problemele mele au devenit mici si superficiale. Atunci cand stai in fata unor eroi, iti dai seama de importanta si maretia vietii. Acum nu mai vreau sa ii ajut pe acesti oameni, vreau sa am onoarea sa le fiu alaturi atunci cand vor avea nevoie. Pentru a ma putea intelege mai bine, atat pe mine cat si misiunea Baylor, o sa va scriu in curand cateva povesti de viata care mie mi-au taiat rasuflarea. Va urma.

 

Primii pasi

Impreuna cu noii mei colegi de la Baylor am inceput sa facem cat mai cunoscute serviciile fundatiei. Ne-am intalnit cu totii sa stabilim impreuna strategia misiunii noastre. Fiecare membru al echipei este extrem de important, pentru ca fiecare reprezinta Baylor, si toti oamenii cu care venim in contact trebuie sa cunoasca planurile noastre de viitor pentru a ne putea sustine atunci cand vom incepe campania in intreaga tara. Ne pregatim sustinut pentru ca fiecare dintre noi este ambasador al organizatiei noastre.

La nivelul asteptarilor

Prima mea zi la Fundatia Baylor, ca „Voluntar de profesie” Vodafone, a fost exact cum m-am asteptat. Colegii m-au primit cu zambete si bucurie si de abia asteptam cu totii sa lucram impreuna, sa putem face disponibile serviciile Baylor peste tot in tara. Toata lumea este foarte incantata ca sunt Voluntarul lor de profesie. :) Cu emotii si plina de asteptari, sunt gata de drum.

Multumesc inca o data pentru oportunitate si urez tuturor voluntarilor mult succes in tot ce si-au propus!