Impreuna putem face orice!

Cand va spuneam ca la Costesti exista un loc magic, unde o doamna extraordinara impreuna cu mica ei echipa au reusit sa le acorde copiilor beneficiari o familie, nu v-am spus si ca aceasta familie creeaza dependenta. Daca ajungi o data la Hercules, daca te intalnesti o data cu ei, sigur revii.

In ultimele saptamani, au confirmat acest lucru si voluntarii Centrului Hercules care au venit pe rand din Bucuresti, Constanta, Pitesti sa ajute la redecorarea sediului. Au cautat materialele potrivite, au ajutat la zugravit, au calculat si masurat, reusind sa puna totul la punct.

Miercuri am pregatit sabloanele pentru desenele pe pereti si am asezat materialele pentru realizarea rafturilor.

PhotoGrid_1426266148383 (1)

Ieri am avut la Centru 30 de voluntari, angajati Vodafone care au redecorat casa familiei Hercules. O parte din ei se aflau pentru prima data la Hercules, altii interactionasera deja cu copiii, fie prin vizite la centru, fie prin intermediul programului „Scrisori pentru Mos Craciun”. Toti insa s-au simtit norocosi pentru ca au reusit sa „prinda loc” sa poata veni sa dea o mana de ajutor! Au venit plini de energie si dupa ce li s-a facut o scurta prezentare a centrului s-au apucat de lucru.

Pentru ca au fost harnici si au terminat rafturile rapid, baietii din echipa „Bricolaj” au ajutat fetele la pictatul peretilor, iar la final se bucurau mai mult de desenele realizate, decat de rafturi. :)

Toti ne-am demonstrat ieri ca daca avem o cauza buna, putem face orice!

Multumim din suflet pentru transformarea radicala a centrului! Si copiii va multumesc, desi cred ca ati vazut asta ieri in ochii lor!

PhotoGrid_1426261493389 PhotoGrid_1426261720536 PhotoGrid_1426261915327 PhotoGrid_1426262090737 PhotoGrid_1426265506189 PhotoGrid_1426265659281 PhotoGrid_1426265814766 PhotoGrid_1426265985806

Atelierele Hercules

Vremea frumoasa de afara ne-a inspirat si ne-am hotarat sa facem curatenie generala. :)

Cu ajutorul Fundatiei Vodafone si al angajatilor voluntari, joi vom transforma Centrul intr-un loc mai cald, mai primitor si mai vesel pentru copilasi. Terenul este pregatit! Am zugravit peretii, am facut masuratorile necesare, acum ii asteptam cu drag pe voluntari, sa ne ajute la redecorat. Copiii sunt plini de entuziasm si fiecare se implica cum poate sa pastreze centrul aranjat. Daca cineva face cumva greseala de a pune mana pe un perete ce urmeaza a fi pictat, se aude:” Doamna, doamna, X a atins pereteleee! “ :)

varuit

varuit2

20150224_161934-120150224_160730-1

Sunt mandra de colegii mei!

„Cris, am vazut ca voi faceti tot felul de obiecte la Asociatie, pe care le valorificati apoi si ne gandeam sa dam si noi o mana de ajutor. Ce zici daca ne strangem intr-o sambata sa facem un atelier? Stii tu, unde-s multi, puterea creste!”.  – Moni&Ivi

Zis si facut! In mai putin de o saptamana s-au organizat: au facut liste, au gasit o gramada de idei pentru obiecte ce puteau fi facute din ziare sau materiale reciclabile, si-au convins copiii sa vina, care la randul lor au mai adus si alti colegi de scoala. Aveam dorinta, oamenii, materialele. Mai lipsea locul. Venind si copii, ne gandeam ca ar trebui sa fie un loc prietenos si aproape de un metrou.  Asa ne-a venit ideea sa incercam sa facem atelierul in Vodafone Experience Store. Ii scriu un mail Dorinei, managerul magazinului, in care ii povestesc pe scurt ce am vrea sa facem. Mi-a raspuns imediat! Nu doar ca a fost de acord sa facem atelierul in magazin, dar ne-a oferit ajutorul ei si al echipei. Astfel, sambata 7 februarie am ajuns la locatie, incarcati cu ziare, aracet, vopsea, si alte materiale si ne-am apucat de treaba. Am lucrat la foc automat, ne-am distrat, am ajutat.

Va multumesc tuturor pentru initiativa si implicare! Sunt mandra ca va cunosc!

Poti invata multe lucruri de la copii!

 

„Poti invata multe lucruri de la copii.De exemplu, despre cat de multa rabdare ar trebui sa ai .” Franklin P. Jones

Nimic mai adevarat! Ati incercat vreodata sa va jucati cu un copil priceput la Lego? Sau sa-i dati sfaturi? Sa nu incercati! Am inceput asta acum cativa ani cu nepotul meu care e maestru in Lego. Dintr-un singur joc el are capacitatea de a face minim 3. Toate perfecte si la toate foloseste toate piesele. Am incercat sa ii spun ca pe hartie sunt mai multe variante si ca nu la fiecare trebuie sa foloseasca toate piesele, ca e in regula daca mai raman. Nimic! Pana nu reuseste el sa gaseasca o utilitate pentru toooaate piesele nu se lasa. Am renuntat sa-i mai dau sfaturi, pentru e clar ca el se pricepe mult mai bine, stie exact ce are de facut si are si rabdarea necesara. In plus buricele degetelor mele se resimteau. :) Cand ziceam ca am terminat cu momentul lego din viata mea, apare vineri pe la pranz, Florin care ma intreaba delicat, uitandu-se lung la mine cu ochisorii lui cei negri:
„Cristi, ai vazut castelul meu?”
„Nu, hai sa-l vedem!” ii zic.
Ajung in camera cu pricina si vad pe o masa,  un castel facut din vreo 3 sau 4 jocuri diferite.
„Vai Florin, e supeer!”
„Nu e terminaat! tine sa imi spuna el
Imi prezinta ce face fiecare fereastra ce buton deschide ce si asa mai departe. Mai apar cativa copii care incercau sa spuna cate ceva, dar Florin intervenea. Era clar ca era opera lui si doar el avea ultimul cuvant de spus! Bun..pai spor in continuare atunci! De ce mi-era frica nu am scapat. Aud: „Nu vrei sa ma ajuti sa-l terminam?”
„Paaai, mai sunt piese?”
„O, daaa, o multime!”
Si scoate o cutie in care erau roti, vasle, o ancora si multe alte piese toate colorate niciuna care sa para ca ar avea legatura cu castelul.
„Deci ma ajuti?”
„Nu te baga, nu te baga!” imi ziceam. „Siguuur o sa gaseasca el o modalitate de a le combina cum doar un copil poate, nu spune nimic!”
„Te roog, ma ajuti?”
Cedez, evident! Ma uit la ele…ma tot uit si nu stiu de unde sa incep. Iau ancora in mana si zic:
” Asta unde crezi ca s-ar potrivi?”
„Aaaa mai avem pana la asta, e pentru cufarul de comori!”
Cufar de comori???  „aa…da,  normal…asta merge in cufar” (sa vezi si sa nu crezi, devin rapid interesata – iau roata)
„Si asta?”
„Colac, sa ne plimbam pe raul de langa  castel!” vine prompt raspunsul. Pfa…as putea sa fac asta toata ziua! E genial! Cotrobai prin cutia cu bunatati, am mai pus cateva intrebari, toate raspunsurile au fost la fel de delicioase!
E incredibil cum functioneaza imaginatia unui copil si cata libertate au. Trebuie sa recunosc…am fost un pic invidioasa!
Copiii, chiar te fac sa iti doresti sa iei viata de la inceput! vorba dlui Muhammad Ali :)
O saptamana buna sa aveti!
Din motive de „promisiune solemna” ca nu-i fac poza pana nu e gata-gata, va prezint doar acoperisul si un pic din etajul castelului :)

Am inceput un nou an!

Au trecut Sarbatorile de iarna si o data cu ele si vacanta celor mici. Au inceput deja temele, care nu sunt nici putine si nici usoare, asa ca au nevoie de tot ajutorul nostru! Incepand cu acest an, avem in fiecare miercuri un nou voluntar, Bianca, care ii ajuta pe copii la teme si la recuperarea lacunelor la limba engleza. Copiii sunt ataaat de fericiti cand vine cineva sa ii ajute! Fiecare incearca sa impresioneze cu ce stie mai bine: „Eu stiu cine a fost Stefan cel Mare!”, „Eu stiu tabla inmultirii cu 9!”, „Eu am facut un castel din muuulte piese!” :)

Am inceput noul an in forta, cu o putere fantastica si cu multe idei! Lucram deja la catalogul cu felicitari pentru Paste si am programat ateliere de creatie impreuna cu copiii si varstnicii beneficiari si voluntari!

Atelierul lui Mos Craciun

Dupa doua saptamani de pregatiri, vine si momentul mult asteptat. Seara dinaintea evenimentului. Numaram cutiile, verificam listele,  totul in regula!  Ora 21, suna telefonul. Cu scuzele de rigoare, firma de catering nu ne mai poate ajuta. Sun repede ajutoarele mosului, mobilizare maxima, mai avem un pic mai mult de 12 ore, deci tot timpul sa facem rost de mancare! :)

Dupa cateva telefoane cu pareri de rau si promisiuni ca data viitoare sigur vom primi ajutor, decidem ca trebuie sa gatim! Cautam repede pe internet sa vedem ce se poate face. Gasim un supermarket deschis si ne apucam de lucru. Cineva spala rosiile si strugurii, altcineva taie cascavalul sau aseaza totul in platouri. Nu stim cand trece timpul. E déjà 4 dimineata, dar am reusit sa facem 250 de frigarui, iar dimineata vom merge la o cofetarie sa luam saleuri.

8 dimineata – suna alarma, ducem totul la masini si pornim spre locatie. Avem mai putin de 2 ore sa transformam pub-ul in Atelierul lui Mos Craciun. Ora 10, totul este pregatit. Sosesc copiii si apoi incet, incet, incep sa apara si invitatii.

Cei mici erau in mijlocul atelierului de pictat cand au aparut actorii Gip. Piratesa, Aurora, Rapunzel si Spider Man care i-au antrenat pe copii pe toata durata evenimentului.

O zi extraordinara, plina de emotii, de jocuri ale copilariei, karaoke si concursuri. Copiii au avut mereu un zambet imens pe fata, ceea ce a facut ca oboseala sa dispara si ne faca sa dansam si sa cantam alaturi de ei cu o energie si un entuziasm de care nu credeam ca vom fi in stare!

A doua zi la centru copiii povesteau fericiti si celorlalti  ce au facut la Bucuresti si au vrut neaparat sa le multumeasca actorilor pentru ca au fost alaturi de ei.

Voluntarii implicati in eveniment au postat o multime de mesaje pe facebook.

As vrea sa ii multumesc Andreei Moldovan pentru ajutor si pentru cuvintele ei frumoase.

Asociatia Hercules mi-a intrat in suflet acum un an iar astazi Cristina mi-a dat ocazia sa revad o parte din acesti copii extraordinari. La „Alelierul lui Mos Craciun” am avut o adevarata petrecere cu caraoke, muzica, consursuri de dans, vanatoare de comori, am facut felicitari si am glazurat biscuiti, am avut ca invitati printese si pe Spiderman, si evident nu a lipsit spiridusul Gip (pentru cunoscatori). A fost o zi extraordinara cu copii superbi si oameni minuati care au vrut sa petreaca in asteptarea Mosului. A fost o zi la sfarsitul careia am nevoie de un moment in care sa ma adun si sa sedimentez toate acele sentimente si ganduri ce m-au cuprins si nu mi-au dat pace, A fost o zi in care mi-am amintit de copilarie, de colinde si de emotie, o zi la sfarsitul careia un zambet poate face minuni.”

Multumim voluntarilor nostri Bianca, Elena, Simona, Adriana, Andreea, Cornel, Bogdan pentru ajutorul si implicarea lor.

Doamne ce weekend!

A inceput de vineri noapte cand am fost sa pregatim Sala Radio pentru evenimentul de sambata. A fost prima data cand am participat la aranjarea cadourilor primite de la ajutoarele lui Mos Craciun, angajatii Vodafone Romania, prin programul “Scrisori catre Mos Craciun”! Emotiile au inceput o data cu anuntul: ” in curand  trebuie sa ajunga cadourile” Ma asteptam sa fie multe, dar cand au inceput sa vina camioanele pline cu cadouri, nu ne opream din plans! Sute de cadouri care mai de care mai frumos ambalate, pictate manual, incredibil!

Sambata dimineata au ajuns copiii, cu un maaaare zambet desi erau treziti de la 6.30 si dupa un drum lung. L-au asteptat cu sufletul la gura pe Mos Craciun urmarind un spectacol extraordinar la care au participat cu mare entuziasm.

Vine si momentul mult asteptat. Aparitia lui Mos Craciun pe scena care le spune copiilor ca pot merge la bradut sa ia cadourile pe care le-a adus. Nu exista cuvinte prin care sa pot exprima fericirea de pe fetele lor in momentul in care au vazut cadourile!

Dupa o zi plina, pleaca spre casa urmand ca o parte din ei sa revina si a doua zi pentru Atelierul lui Mos Craciun.

Si a trecut o saptamana!

Si a trecut o saptamana! De fapt, a zburat o saptamana. Printre teme, pregatiri pentru Atelierul lui Mos Craciun, confectionarea a 920 de felicitari , am reusit sa impodobim si bradul de Craciun. Esti obosit si te gandesti ca mai e un pic pana la data limita si simti ca nu mai ai de unde sa faci rost de energie, si apoi auzi:” Doamna, haideti sa cantati cu noi!” si GATA! Te ridici si e ca si cand ar fi dimineata si ai bateriile din nou incarcate.  Atmosfera e extraordinara! Copiii canta colinde si decoreaza bradul cu manutele lor mici, “Domn’ profesor” aduce chitara, nu ai cum sa nu uiti de tot pentru moment si sa intri in jocul lor. Terminam de impodobit pomul chiar atunci cand Geta striga: “La masa!” Azi e randul lui Cristi sa ajute la servitul mesei. Sunt asa bucurosi cand se implica intr-un lucru facut in mod normal de un “om mare”!

Revenim apoi la decupat, lipit, „sclipicit”. Primul eveniment al Asociatiei in Bucuresti se apropie. Trebuie sa iasa totul bine. Liste cu invitati, liste cu necesar, drumuri, cumparaturi, verificari si din nou verificari. Din cei 50 de copii de la Hercules, doar 10 vor merge la petrecere.  Au fost alesi in functie de note si de implicare. Sunt atat de mandri si fericiti! Mai ales ca s-a spus acest lucru si in fata tuturor, in cadrul intalnirii cu parintii ce a avut loc ieri.

In aceasta saptamana ne-am facut si prieteni noi, care au venit in vizita la Hercules si le-au adus copiilor o multime de hainute pentru iarna!

Ne asteapta un sfarsit de saptamana incarcat. Sambata mergem la Sala Radio, unde ne intalnim cu angajatii Vodafone care s-au transformat din nou in Mos Craciun, pentru a indeplini dorintele copiilor din scrisorile catre Mos, iar duminica evenimentul Atelierul lui Mos Craciun, la care va asteptam cu drag pe toti! Sa ne tineti pumnii, va tinem la current! :)

 

Prima zi ca voluntar de profesie!

2 Decembrie 2014

6.00 AM. Afară e întuneric, vântul se aude în geam, în rest…linişte totală. Mă ridic cu greu din pat, dar cu entuziasm şi emoţii. Printre fulgi de nea, maşini de dezăpezit, trafic haotic, conduc spre Hercules.
Timp de 9 luni, viaţa mea va fi aici! Habar n-am ce mă aşteaptă, dar sunt convinsă că o să iasă bine, pentru ca voi pune umărul şi sufletul pentru a creşte vizibilitatea asociaţiei, voi ajuta copiii cum pot eu mai bine, voi face multe lucruri minunate cu şi pentru ei. După cele nouă luni, “bebeluşul meu” va creşte şi va avea puterea de a merge mai departe, iar eu voi fi acolo, aproape, să-l susţin!
Dupa 3 ore pe drum , văd în cele din urmă indicatorul de intrare in localitate. Trebuie să fac o poza! :)

Am emoţii şi nu înteleg de ce… nu este prima întalnire, nici cu echipa, nici cu copiii.
Deschid uşa încet. Înauntru era o mare agitaţie. Echipa de la Hercules era formată azi din 4 oameni şi o mulţime de copilaşi, dar cu toate acestea, când muncesc, par 100! Un grup picta figurine cu Moş Crăciun şi Om de zăpadă cu Lavinia, educatoarea lor, alt grup făcea brăduleţi pentru felicitări impreună cu Angi, mâna dreaptă a doamnei Petruţa, care era înconjurată de copii ce strigau “Doamna, doamna, am făcut bine?”
“Ce bine că ai venit Cristina! Avem mare nevoie de ajutor!” – Aşa am fost întampinată :)
Şi am trecut la treabă: am pictat, am învăţat să fac origami si quilling, l-am ajutat pe Robert la tema pentru engleză.

Am fost să văd camera în care voi locui, apoi am trecut la pregatirea evenimentului din 14 decembrie – despre care o să vă povestesc în viitor.
La 13.30, cei mici servesc masa şi trebuie să-i ajut. E minunat să-i priveşti cum manancă!

Şi pentru că aveam de dus şi o comandă de felicitari în Bucureşti, fugi repede cu ele.
Cam aşa a fost prima mea zi ca Voluntar de profesie: plină, agitată, multă treabă, dar minunată! :)
Dragi colegi voluntari de profesie, vă doresc şi vouă nouă luni pline de magie, cu multe realizări şi visuri implinite aşa cum sunt convinsă că le voi avea eu la Hercules!