Mos Craciun

Mos Craciun este…Petrom

Copiii au nevoie de noi. La varsta copilariei, ei nu stiu ce conteaza. Noi toti am fost copii si o parte din noi ramane mereu copil. Acea parte stie ca cei mici au nevoie sa simta atmosfera de sarbatori si ca nu e foarte greu sa fie facuti sa zambeasca. Ce facem atunci cand familia lor nu le poate oferi asta? Minunile nu se intampla pur si simplu, ci sunt facute de catre oameni cu pasiune si cu dorinta de a darui un zambet pe fata unui copil.

Da, este adevarat!  Angajatii Petrom din zona de Productie Petromar Constanta  au fost azi Mos Craciun pentru copiii de la Baylor. Copiii de la Baylor au primit astazi pachete cu dulciuri, jucarii si hainute pentru iarna aduse personal de echipa de la Petrom. Fiecare cadou a fost cumparat si pregatit personal de catre un suporter al copilului, iar acest lucru inseamna foarte mult. Inseamna nu numai generozitate, ci si dragoste. Si am simtit cum copiii, desi tare mici de varsta au spus “multumesc” la vederea darurilor de sub brad.

Cum spun copiii „multumesc”, Bucurandu-se! Iar bucuria autentica a copiilor nu poate fi niciodata simulata. Micutii abia se mai zareau printre pachetele primite si tot ceea ce puteai auzi erau fosnetele ruperii ambalajelor, rasete si exclamatii. Bucuria copiilor s-a raspandit cu iuteala la toti cei care au fost prezenti. Ne simteam mandri ca am putut  vedea  bucuria pe care angajatii Petrom au adus-o acestor copii si ca avem privilegiul de a fi in preajma lor langa brad.

Experienta traita astazi ne arata ca impreuna putem face foarte mult. Putem face chiar miracole. A fost  o zi emotionanta pentru mine, cu atat mai mult cu cat m-am vazut inconjurata de oameni de valoare, fata de care am o sincera admiratie. Multumesc, in numele intregii echipe, celor care au fost prezenti precum si celor care nu au reusit sa vina, insa ne-au sustinut in ceea ce am reusit sa facem.

Multumim, fiecarui MOS in parte, in numele copiilor care au plecat azi cu pachete mari si generoase!

Uitandu-ne la acesti micuti ne-am dat seama ca viitorul este frumos si luminos. Craciun fericit tuturor!

Scrisori pentru Mos Craciun

E forfota mare la Centrul de Zi “Danut” din Targoviste. Copiii se pregatesc de serbare, invatand de zor poezii, cantand colinde si invatand obiceiuri, dar si o multime de cuvinte in engleza specifice Craciunului.

 

Impreuna cu ei, i-am pregatit chiar si scrisori lui Mos Craciun, in care copiii au povestit cat de cuminti au fost in anul ce-a trecut, dar si micile dorinte si cadouri pe care le asteapta de Craciun. I-am ajutat pe cei micuti (20 de prescolari) sa-i scrie Mosului o scrisoare lunga din partea tuturor.

Pe scolari i-am lasat sa-si puna imaginatia la contributie si i-am indemnat sa ii scrie cate o felicitare lui Mos Craciun.

 

Si rezultatul arata minunat! Sunt sigura ca Mos Craciun va fi incantat cand va primi felicitarile copiilor prin posta si va avea grija sa treaca si pe la ei anul acesta, asa cum o face an de an.

 

 

Revin in curand cu vesti de la serbare, unde copiii au pregatite multe surprize si cadouri. Intre timp, eu ma intorc la ei sa le citesc povesti de Craciun.

Noi vise, noi povesti

Nu ?tiu de ce dar odat? cu apropierea s?rb?torilor de iarn?, a început s? plou? cu evenimente minunate pe care le organiz?m aici la Bethany. A?a se justific? ?i faptul c? nu am mai reu?it de mult s? v? ?in la curent cu activit??ile noastre, pentru ca am fost atât de prins? atât în activit??ile cu copiii cât ?i în cele organizatorice, c? nu am mai reu?it s?-mi iau r?gaz s? scriu.

Am început luna noiembrie cu o nou? campanie foarte ampl? de strângere de fonduri care va dura ?ase luni. Campania noastr? se nume?te “Coloreaz? un destin!” ?i este destinata dot?rii ?i punerii în func?iune a unui centru de recuperare pentru copiii cu dizabilit??i neuro-motorii. Avem atât de mul?i copii în grij? care au nevoie de terapie, fizioterapie, psihoterapie ?i vrem foarte mult s? îi ajut?m. A?a a început campania noastr?.

Pân? acum s-au desf??urat foarte multe evenimente, de la ateliere de facepainting in mall-urile ie?ene, la spectacole pentru copii ?i tineri. Pot s? v? spun c? odat? cu lansarea campaniei toate povestirile ?i evenimentele pe care le desf??ur?m le-am strâns într-un blog dedicate campaniei, www.coloreazaundestin.wordpress.com . Aici pute?i s? r?mâne?i la curent cu fiecare activitate a campaniei.

Copiii din centrul de plasament sunt tot mai încânta?i de atelierul de bijuterii, au lucrat multe coliere frumoase, cercei ingenio?i ?i mai nou, felicit?ri din quilling pline de veselie. Îmi sunt tare dragi ace?ti copii pentru c? sunt foarte implica?i, vin cu drag la ore ?i î?i pun de fiecare data imagina?ia la lucru. Fiecare or? este altfel ?i nu înceteaz? s? ma uimeasc? cu ideile lor. Mul?i dintre ei sunt copii cu dizabilit??i, al?ii sunt copii abandona?i care nu au familie sau de care familiie lor din lips? de posibilit??i nu s-au mai putut ocupa. Aflu tot mai multe despre ei ?i îmi dau seama c? problemele lor sunt profunde ?i complexe, iar nevoile lor sunt foarte mari. De la încrederea în sine la integrarea social?, la abilit??ile de via?? independent?, toate acestea valoreaz? extrem de mult pentru un copil care nu s-a bucurat de sprijinul familiei.

M? bucur c? le pot aduce un zâmbet la fiecare sfâr?it de s?pt?mân? ?i c? ne bucur?m de fiecare dat? de ideile noastre.

Sunt norocoasa

Pentru ca am doi copii sanatosi si minunati. Pentru ca am o familie asa cum multi si-ar dori. Pentru ca am un job OK. Pentru ca mama mi-a spus tot timpul cat e de bine sa ajuti si sa fii bun. Si asta le invat si eu acum pe fetitele mele.

Ieri am fost la Centrul de Ingrijire si Asistenta Sociala Ciolpani, un loc in care timpul parca a incetat sa curga. Un loc cu oameni batrani, bolnavi, handicapati si tristi. Oameni parasiti de familii si de speranta. Cu ajutorul vostru, al prietenilor, impreuna cu cei 18 voluntari din programul” Voluntar de Profesie”, am reusit sa strangem aprox. 5000 de lei iar Fundatia Vodafone ne-a mai dat in plus inca 3000 de lei. Din acesti bani am dus celor de la Ciolpani 250 kg de carne de pui, o suta de litri de ulei, faina, malai, conserve, paste, zeci de kg de detergenti, de dezinfectanti, prajituri, fructe, sampoane si sapunuri.

Impreuna cu cei din Centru am impodobit un brad frumos (donat de Steluta, una dintre voluntare), am cantat colinde si am stat de vorba.Fetita mea, care a insistat sa mearga cu mine ieri, a fost foarte impresionata de tot ceea ce a vazut, de saracia si tristetea oamenilor, de bucuria de a ne vedea, de recunostinta lor.

Si concluzia ei a fost ” Sunt norocoasa!”. Va multumesc voua, tuturor celor care ati facut posibila vizita de ieri! Si daca vreti sa vedeti cateva imagini, aici e un link. http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/825704/mai-multi-voluntari-au-strans-bani-pentru-bolnavii-unui-azil-din-ciolpani

Cu drag,

Patrice

Despre greseala de a-ti neglija familia

Despre GRESEALA DE A-TI NEGLIJA FAMILIA…

E usor sa faci aceasta greseala…
E usor si sa gasesti scuze si motive justificative…
E foarte greu sa-ti ierti greseala daca nu mai ai ocazia sa o indrepti…

EU am facut saptamana trecuta greseala de a-mi neglija parintii si am trait teama cumplita ca nu o sa mai am cui sa cer iertare…

Desi nu ma simt deloc confortabil sa amintesc despre acest subiect, am ales totusi sa scriu despre experienta pe care am trait-o intrucat imi place sa cred ca, odata constientizata, greseala poate si trebuie sa fie evitata.
Si m-am gandit ca poate invatati si voi din greseala mea, poate va ajuta sa o constientizati daca/cand o faceti si astfel, sa nu o mai repetati.
O sa incerc sa povestesc cat mai pe scurt ce s-a intamplat; anticipez ca e posibil sa mentionez unele amanunte care poate nu va intereseaza; totusi am rugamintea sa cititi macar ceea ce voi scrie cu MAJUSCULE.

Saptamana trecuta, pe 30 Noiembrie, ma asteptam sa fie o zi incarcata dar placuta avand in vedere ca era Sfantul Andrei si planuiam sa fiu alaturi de colegi, rude care se aniversau.
Intr-adevar, a fost o zi cu emotii, dar din pacate nu de bucurie intrucat am primit vestea ca mamei mele ii este rau. Insa nu despre faptul ca am chemat salvarea si am dus-o la spital vreau sa va scriu. Ci despre teama si vina pe care le-am simtit in drum spre spital.
Ma rugam sa nu se intample ceva rau cu mama mea ACUM pentru ca NU MI-AS PUTEA-O IERTA NICIODATA.
E ironic cat egoism exista in rugaciunea mea, nu?
Desi niciodata nu esti pregatit sa pierzi pe cineva drag, totusi pentru mine teama cumplita era SA NU SE INTAMPLE ACUM PENTRU CA MA SIMTEAM VINOVATA.
Iata de ce:
Mama era bolnava de mai multe zile. A cazut cu circa 3 saptamani in urma iar tratamentul pe care l-a luat pentru durerile de coloana i-au afectat inima si de aici au aparut complicatiile.
Fac o paranteza si mentionez ca a cazut la mine acasa unde venise sa-mi faca curat; iar eu in timpul acesta eram plecata la munte; atat parintii cat si fratii mei au decis sa-mi spuna ce s-a intamplat abia a doua zi, ca sa nu-mi fac griji si sa pot sa ma simt bine cu prietenii.
Intamplarea a fost pusa pe seama ghinionului si au incercat sa ma faca sa nu ma simt vinovata.
Apoi, cand s-a intamplat iar sa ajungem cu mama la spital, i-am reprosat tatalui de mai multe ori ca trebuia sa ne sune cand a vazut ca i se agraveaza starea. Intr-un final am primit si raspunsul, care arata de fapt cine trebuia sa se simta vinovat:
“Pai daca voi n-ati mai dat nici un semn de viata de doua zile, ne-am gandit ca sunteti ocupati si n-am vrut sa va ingrijoram…”
Noi suntem trei frati si, intr-adevar, nici unul nu mai dadusem nici un semn de doua zile.
Nu pot sa descriu ce am simtit in acele momente…; am mai avut totusi forta sa spun: “Aveti dreptate, imi pare rau, nu avem nici o scuza…”
Am avut, asadar noroc ca de data asta nu a fost prea tarziu si am mai avut ocazia sa ne cerem iertare si sa indreptam cat de cat lucrurile.
Un lucru e cert: NU AVEM NICI O SCUZA CA TIMP DE DOUA ZILE NU NE-AM REZERVAT CATEVA MINUTE SA NE SUNAM PARINTII.
Greseala fusese facuta: I-AM FACUT PE PARINTI SA SE SIMTA SINGURI/ABANDONATI.
Credeti ca mai conteaza faptul ca de obicei suntem grijulii si atenti cu parintii nostri si ca-i ajutam cat/cand putem?
Daca atunci cand au mai mare nevoie de noi nu suntem alaturi de ei, GRESEALA DE A-I NEGLIJA E IREVOCABILA SI EXISTA RISCUL SA NU MAI AI SANSA DE A O INDREPTA.
Stiti ce mi se pare, de asemenea ironic, in ceea ce ma priveste?
Motivul pentru care n-am sunat la parinti in acele 2 zile a fost ca eram super prinsa cu actiunile de strangere de fonduri pentru ajutorarea batranilor din Caminul de la Ciolpani si, respectiv pentru copii din Centrul ‘Horia Motoi’ unde lucrez in aceasta perioada.
Totusi, faptul ca sunt foarte entuziasmata de tot ceea ce fac ca voluntar de profesie si ca incerc sa ajut cat pot de mult, facand cat mai multe lucruri NU este nicidecum o scuza ca am uitat sa-mi sun proprii parinti.
De fapt, mi-am dat seama ca GRESEALA MEA E COMPARABILA CU A CELOR CARE ISI ABANDONEAZA PARINTII IN CAMINELE DE BATRANI.
Chiar daca nu e vorba de un abandon total ci mai degraba de o neglijenta ocazionala, totusi un lucru e de necontestat:
E USOR SA-I FACI PE PARINTI SA SE SIMTA SINGURI SI NEGLIJATI CHIAR SI IN PROPRIA LOR CASA…
E USOR SI SA EVITI ACEASTA GRESEALA…
NU E DELOC GREU SA-TI GASESTI CATEVA MINUTE MACAR SA DAI UN TELEFON.
Ma consider atat de norocoasa ca am avut ocazia sa-mi cer iertare si sa-mi indrept oarecum greseala: fiind 1 Decembrie am fost libera si am stat la parinti 2 zile, ceea ce a contat foarte mult pentru ei.
Iar de atunci i-am sunat zilnic chiar de doua ori, dimineata si seara sa vad cum se simte mama. Si sa stiti ca n-a fost deloc greu.
Se putea insa intampla sa NU mai am aceasta sansa.
NU VREAU SA MAI TRAIESC SENTIMENTUL DE VINOVATIE CA AM FACUT O GRESEALA PE CARE SA N-O MAI POT INDREPTA.
SI NUMAI CONSTIENTIZAND ACEST RISC PUTEM EVITA SA MAI GRESIM FATA DE CEI DRAGI!

E USOR SA GASESTI SCUZE: nu am timp, sunt stresat, aveam deadline la munca…

Chiar daca nu ne vizitam parintii atat de des pe cat am vrea, chiar daca suntem nevoiti sa lasam copii cu bone, NU E GREU/IMPOSIBIL SA-TI GASESTI TIMP, macar cateva minute pentru un telefon sau macar weekend-ul sa fie rezervat familiei.

FIE CA E VORBA DE PARINTI, COPII, SOT/SOTIE, FRATI/SURORI, PRIETENI FOARTE APROPIATI, CEEA CE CONTEAZA FOARTE MULT E SA LE FII ALATURI ATUNCI CAND EI AU NEVOIE DE TINE SI NU DOAR ATUNCI CAND/DACA AI TU TIMP.

Stiu ca n-am spus lucruri noi si ca e un subiect ce poate parea o utopie.
Mesajul meu e de fapt un reminder pe care eu o sa mi-l tot repet si poate faceti si voi la fel:

NU-TI NEGLIJA NICIODATA FAMILIA!
EVITA RISCUL INTREBARILOR “DE CE?: De ce n-am facut? De ce n-am zis?

PS: Desi e vorba de o experienta personala fara legatura directa cu voluntariatul, m-am hotarat sa postez acest mesaj pe blogul voluntarilor de profesie din urmatoarele motive:
– am considerat ca se incadreaza in aria sloganului: E usor sa ajuti! (respectiv, sa fii alaturi cand e nevoie de tine).
– maine, pe 10 decembrie urmeaza sa facem o vizita batranilor din Centru de asistenta sociala din Ciolpani, o actiune de voluntariat pentru care care noi, voluntarii de profesie am pus mult suflet si am mobilizat multe persoane sa ne ajute. Sunt multe de povestit despre acest subiect si o sa aflati detalii din postarile noastre din zilele urmatoare.
Acum vreau doar sa mentionez ca, din pacate in aceasta perioada nu am fost singura care am trecut prin momente dificile in privinta familiei.
Sunt persoane care s-au implicat foarte mult in reusita acestei actiuni si care si-au dorit foarte mult sa fie prezente la eveniment. Nu le voi mentiona eu numele si nici n-o sa dau detalii; o vor face fiecare daca doreste.
Vreau doar sa subliniez ca le apreciem foarte mult efortul si sacrificiul. Ne pare foarte rau ca au fost in situatia de a alege intre familie si participarea la eveniment. Noi oricum ii consideram alaturi de noi si la randul nostru le suntem alaturi de la distanta.
E IMPORTANT SA PRIORITIZEZI FAMILIA SI DE MULTE ORI E DIFICIL SA FACI COMPROMISURI PENTRU A FINALIZA ACTIUNI EXTRA-FAMILIALE.
TOTUSI, DESI PARE GREU SA AJUTI, DACA ITI DORESTI CU ADEVARAT, GASESTI INTOTDEAUNA O SOLUTIE.

O sa va povestim despre lucrurile minunate pe care am reusit sa le facem si cat ne bucuram ca am reusit sa ajutam!

A venit Mos Nicolae…

Datorita facebook-ului Scoala Internationala”Spectrum” a decis sa fie in acest an Mos Nicolae pentru copilasi de la afterschool.

Impreuna cu doamna director, cu profesorii scolii „Spectrum” si parintii ai caror copii invata la scoala respectiva am pus la cale o surpriza…si iata ca astazi, i-am adunat pe toti pentru afterschool. Ziua a inceput normal… au mancat si intrebau cu totii care e programul zilei. Le-am spus ca am o surpriza pentru ei, asa ca ne-am imbracat cu totii si am pornit cu pasi repezi spre sediul Crucii Rosii.

Inauntru Mos Nicolae(profesorii si parintii) ii astepta cu daruri. Aveau pregatit pentru fiecare cate o sacosa plina de dulciuri si rechizite scolare…

Mare a fost bucuria copilasilor cand au vazut cadourile…

 

CONILFEST, editia a-IV-a

Asociatia CONIL si Revista Trusa pentru Parinti va invita sa participati la editia de iarna a Festivalului CONILFEST – FESTIVALUL GRADINITELOR, SCOLILOR SI CLUBURILOR DIN BUCURESTI, care va avea loc duminica, 11 decembrie 2011, incepand cu ora 9:00. Va invitam la Palatul National al Copiilor din Bucuresti, in Sala Mare, la un maraton artistic la care vor participa 1000 de copii talentati, deopotriva copii tipici si copii cu nevoi speciale, cu varste intre 3 si 14 ani. Intrarea publicului este libera.

Va asteptam!

Invat din nou

 

Nu poti ajuta un copil cu probleme la diferite materii fara sa te apuci si tu sa inveti… Si iata am reluat matematica de a 6 a, a 7a…algebra, geometria, chimia… Desi stiam sa rezolv exercitiile, fara sa ma uit peste teorie nu reuseam sa le explic.

Voluntarii Crucii Rosii s-au impartit pe echipe cu materii si astfel reusim sa cuprindem pe toti.

Sunt copii cu probleme destul de mari, copii care in clasa a6a sau a7a nu stiu tabla inmultirii, nu fac diferenta intre scadere si adunare, iar noi trebuie sa ii ajutam sa invete sa faca aceste diferente, sa ii motivam, sa le inducem dorinta de a sti pentru ei insusi.Ma bucur sa ii vad fericiti si incantati de program, sa ii vad ca vor sa vina…

Gala premiilor in educatie

Aseara am participat la Gala premiilor in educatie, organizata de Fundatia Dinu Patriciu la Palatul Parlamentului. A fost un eveniment extrordinar, cu oameni extraordinari, nu doar premiantii (elevi, studenti, bibliotecari, ONGisti, cercetatori, educatori, invatatori, profesori universitari si preuniversitari) dar si mediul corporate prezent la gala, toti oameni cu mesaje extraordinare. Aici as mentiona mesajul-indemn al lui Alexandru Mironov: cum ar fi daca ar „adopta” fiecare cate o scoala din mediul rural, pentru care sa plateasca un abonament anual la Gazeta matematica sau la revista Stiinta si tehnica.

A fost extraordinar sa vezi acesti castigatori ai galei, care isi aduc, ficare in felul sau, contributia la dezvoltarea societatii romanesti.

Un mare motiv de bucurie a fost si faptul ca printre castigatori s-a aflat si Organizatia Nationala „Cercetasii Romaniei” care a obtinul locul II la sectiunea ONGul anului. Multumim juriuliu!

Multumim si suporterilor care au votat in concursul de popularitate, poate data viitoare vom obtine locul I .

Ca incheiere voi folosi moto-ul Galei:

Cand premiem educatia, o facem mai puternica!

Happy Halloween!

Am realizat ca cel mai frumos lucru pe care il fac de cand sunt Voluntar de Profesie e sa redevin si eu copil. Iar cea mai frumoasa parte a copilariei o reprezinta jocul. Cum eu ii invat engleza pe copiii de la Centrul de Zi “Danut”, m-am gandit sa profit de o sarbatoare de peste hotare, si sa le arat cum petrec de Halloween alti copii de varsta lor, in tari straine.

Astfel, ziua a inceput alaturi de prescolari, carora le-am aratat o fantoma sculptata intr-un dovleac si o tartacuta “speriata”. Cei mici erau tare curiosi sa afle cum am reusit sa le sculptez si au intors dovleacul pe toate partile.

Le-am incurajat curiozitatea printr-un joc potrivit varstei lor, asa cum se poate vedea si in imagini. Le-am pregatit dovleci decupati din carton si lipici, iar ei au reusit sa lucreze in echipe de cate doi si au pus aceste puzzle-uri la un loc.

Pentru ingeniozitate si spirit de echipa au primit cate un abtibild cu motive de Halloween, pe care si l-au lipit pe hainute.

Pentru a fi in ton cu sarbatoarea, le-am pregatit fiecaruia cate o masca, de care nu mai voiau sa se desprinda. Daca ar fi avut de ales ar fi stat cu ele pe fata toata ziua. Au incercat sa ma sperie, insa erau atat de draguti cu mastile puse incat nu m-am indurat sa nu le fac pe plac si m-am prefacut a fi tare infricosata.

Apoi, conform traditiei, le-am citit o poveste infricosatoare dintr-o carte plina de personaje 3D si sunete pe masura. Fiindca au fost tare incantati, le-am aratat cat de simplu se pot confectiona felicitari asemanatoare.

In afara de cele 3D, le-am adus fiecaruia cate o felicitare de colorat. Au folosit de zor creioanele, colorand felicitarile si au fost fericiti sa afle ca le pot lua acasa sa le arate parintilor. I-am invatat pe copii si cateva cuvinte in engleza, specifice sarbatorii de Halloween, i-am ajutat sa faca decoratii si le-am oferit un desert in spiritul acestei zile.

Iata intreaga expozitie:

Dupa-amiaza, au sosit si scolarii si am reluat cu ei activitatile de construit un dovleac de Halloween folosind forme din carton, demonstratii de felicitari tridimensionale, schimb de masti si povesti infricosatoare. Trei dintre ei au fost tare ingeniosi, inventand pe loc povesti scurte despre Halloween. Acestea au iesit mai mult amuzante decat infricosatoare, dar noi am apreciat efortul si ideile lor inovatoare.

O zi plina de jocuri si activitati frumoase alaturi de copiii “mei”. A fost placut sa observ cat de creativi si de curiosi devin, stimulati de o sarbatoare nu tocmai traditionala, dar controversata, precum Halloween-ul.