Justiție pentru copii

Ca Voluntar de Profesie Fundația Vodafone România, în cadrul campaniei globale End Violence Against Children, documentez de mai bine de patru luni violența asupra copiilor. Mă simt înfrântă. E ca o boală scăpată de sub control, care a contaminat fiecare celulă a societății. Trăim într-o societate metastazată de violențe. Cu cât văd mai multe date, statistici, studii, legi, hotărâri de Guvern, cu atât realizez cât de mult am eșuat în a ne proteja copiii.

Am descoperit acest domeniu ferit de atenția media prin aripile ocrotitoare ale nenumăratelor instituții care protejează copiii. Minorii în justiție sunt o categorie atât de protejată, atât de vulnerabilă, peste care instituții precum Consiliul Național al Audiovizualului sau Consiliul Superior al Magistraturii, în numele interesului superior al copilului și al demnității umane, au întins atâtea rânduri de aripi că nu mai intră niciun strop de lumină.

În jur de 50.000 de copii sunt traumatizați în fiecare an în proceduri judiciare, fie că sunt folosiți ca arme în divorțuri urâte, fie că sunt victime ale unor abuzuri, martori la fapte penale sau agresori. La lumina neoanelor din secțiile de poliție, judecătorii sau parchete, mii de copiii sunt supuși legal abuzurilor instituționale prin audieri repetate de către persoane pe care legea nu le obligă să aibă o pregătire specială pentru a interoga copii.

De 10 ani stăm în drum cu bagajele făcute în acest domeniu. Din 2007 statul român investește milioane de euro, din granturi internaționale, în cursuri de formare pentru  magistraţi pe domenii sensibile ca violență domestică, pornografie infantilă sau cerşetorie. Nimeni nu a evaluat, însă, de câte din abilitățile obținute la aceste cursuri au beneficiat şi victimele. În lipsa unor reguli ferme prin care dosarele cu copii să fie gestionate de către echipe specializate, profesioniştii pregătiți să audieze copiii sunt folosiți în acest domeniu absolut accidental.

Pe lângă copiii aflați oficial în proceuri judiciare, există mii de copii care trec ca o boare prin sistemul de justiție fără să lase urme.

Știm parțial câți abuzatori sunt anchetați pentru fapte penale cu copii, dar nu și câți copii abuzați. Știm câți pedofili au fost condamnați, dar nu și numărul victimelor lor. Nu se știe numărul copiilor chemați ca martori. Nu se știe numărul copiilor audiați în anchete care nu au ajuns la faza de judecată.

Este imposibil de estimat numărul copiilor care ar fi putut ajunge în atenția autorităților, dacă plângerile nu ar fi fost descurajate chiar în secțiile de Poliție sau dacă plângerile înregistrate nu ar fi fost retrase la foarte scurt timp după (cum se întâmplă adesea în urma unor scandaluri domestice violente și împăcări fulgerătoare).

E nevoie să facem un salt din statistici în realitate. E nevoie ca sistemul de suport al victimelor copii care intră în malaxorul sistemului de justiție să devină unul instituțional. Acum sunt oameni, nu instituții, care se conectează prin linii imaginare de relații personale.

Așa:

Un procuror sună un prieten din copilărie, devenit psiholog, ca că evalueze traumele suferite de fetiţa mutilată de asistenul maternal, ori ca să acceseze memoria unui băieţel care la 6 ani şi-a văzut fratele sfâşiat de câini în faţa lui.

Sau așa:

O poliţistă îi cere ca favoare unei prietene să facă terapie cu măcar una din cele trei fetițe violate de propriul medic, în timp ce părinții se aflau dincolo de ușa cabinetului.

Citeste mai mult…

Bucuria de a fi părtaș la bine

img_8233_ligh
Foto: Inima Copiilor

Mama se ridica ca împinsă de-un resort de pe scaun și, câteva secunde mai târziu, știai că avea să dispară în cămară. Îi vedeam umbra prin firul de lumină căscat pe sub tocul ușii ghicindu-i zgomotul făcut în timp ce umbla printre rafturi. Și eu și frati-miu eram experți în a-i ghici mișcările. Știam ce-o să urmeze. Iar venise F. în vizită. Iar urma operațiunea „aprovizionarea”.

Dar mamei nu-i păsa. Cămara se dilata uriaș și o înghițea preț de câteva minute, după care ieșea cu o sacoșă în mână, în care înghesuise borcane cu gem, zahăr, o sticlă cu ulei: „pentru copii”.

Nu pentru noi; pentru ceilalți, pentru ai lui F.

– Hai, mă, mamă…, mârâiam noi. – Așa e bine, ne-o tăia ea.

– Hai, mă, tată.., comentam noi. – Așa e bine, ne replica tata.

Am crescut auzind litania asta: „Rău faci ușor. Greu e să faci bine”.

Când făceau schimb de ture, când dăruiau haine, când își ajutau un coleg, când invitam pe cineva la masă, când rezolvau niște acte, când găseau câte o gazdă, când făceau trocuri: țigări contra cărți, când împărțeau din rație, sau din ce reușeau să strângă în cămară…

„Rău faci ușor. Greu e să faci bine”. „E normal să facem bine”.

Și așa am crescut. Imitându-mi părinții. Până aici nu contrazic probabil nicio teorie a parentingului sau a geneticii.

Foto: Inima Copiilor
Foto: Inima Copiilor

Dar nu despre teorii e vorba, ci despre „bine” ca o bucată de madlenă care te urmărește așteptând să o înmoi într-o linguriță de ceai.

Știți gustul? Știți bucuria? Puteți descrie starea aia de bine când cineva vă spune mulțumesc? Emoția când reușiți să fiți acolo, atunci când e nevoie, pentru altcineva? Când puteți întinde mâna? Când simțiți că sunteți om?

Despre asta este vorba. Despre bine, dăruit și împărțit voluntar celorlalți. Celor care nu îți sunt rude, nici prieteni, și nici colegi de școală, nici de urcat pe munte. Anonimilor prinși în statistici ca vulnerabili, săraci, copii, tineri cu nevoi speciale, vârstnici. Despre schimbat destine. Despre ajutor. Despre înțelegere. Despre a fi om.

Despre asta este vorba. Despre bucuria de a fi părtaș la bine, pe care Fundația Vodafone România o împărtășește cu orice român care vrea să fie, pentru nouă luni de zile, Voluntar de Profesie, voluntar pentru o organizație / o comunitate în care crede, pentru o idee la care aderă, pentru oameni speciali pentru care merită să transformi imposibilul în „se poate”.

Pentru că Da, se poate. Depun mărturie. Din decembrie 2015 sunt parte a acestui proiect inovator al Fundației Vodafone România, pentru asociația Inima Copiilor.

aprilie_lilo_primii_pasi
Foto: Inima Copiilor

De ce Inima Copiilor. Nu e o îndrăgosteală de un subiect, copiii. E o relație de încredere construită în timp cu niște oameni și cu o organizație, Inima Copiilor, care și-a fixat obiective clare, pe care și le-a îndeplinit: construirea unui Departament de Cardiochirurgie, care să includă și o sală de Neurochirurgie, la „Marie Curie”, reconstruirea Secției de Terapie Intensivă nou-născuți din cadrul aceluiași spital, o Bancă de lapte matern, care urmează să devină funcțională în scurt timp.

De la întâlnirea mea, ca jurnalist, cu asociația au trecut șapte ani. Șapte ani care se măsoară:

  • într-un corp nou de clădire cu patru niveluri, unde e găzduită și cea mai modernă secție de terapie intensivă nou-născuți din sud-estul Europei, secție construită cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România
  • într-un Departament de Cardiochirurgie pediatrică, unde se și operează constant din 23 septembrie 2013, în cadrul misiunilor organizate prin Programul de Dezvoltare a chirurgiei cardiovasculare pediatrice inițiat de Ministerul Sănătății, în cooperare cu Clinica San Donato din Milano și cu Inima Copiilor
  • în achiziționarea pentru Neurochirurgie, cu sprijinul Fundației Vodafone România, a unui sistem de neuronavigație, a unei coloane de endoscopie și a unui sistem de monitorizare electrofiziologică
  • într-o secție de Neurochirurgie în care pot fi internați 10 pacienți

Șapte ani care se măsoară în viață, promisiuni îndeplinite, copii salvați, încredere și oameni stânși în jurul aceleiași idei: de a face bine.

Pentru că despre asta este vorba.

Foto: Inima Copiilor
Foto: Inima Copiilor

Și despre bucuria a aduna zâmbete de la micuții cu sindrom rar de intestin scurt, tratați și salvați la Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie, de a strânge în brațe copiii născuți cu malformații cardiace congenitale – operați și salvați în București, în același spital, de a le da speranță părinților, de a-i cunoaște pe medicii care, cu modestie și har, scriu istorie aici.

Despre mândria de a fi parte din Inima Copiilor, care construiește, la propriu, departamente în care se face performanță la Marie Curie: Cardiochirurgie pediatrică, Terapie Intensivă Nou-născuți, Cardiologie și Neurochirurgie.

Despre bucuria de a povesti și de a scrie despre copiii care pleacă acasă din spital, despre dializa făcută în premieră unui nou-născut de către medicul Cătălin Cîrstoveanu, despre Erica, Lilo, Eli, despre viață și vieți salvate de copii.

Despre bucuria de a fi Voluntar de Profesie. Și despre bine.

*Textul a fost publicat si pe platforma Republica.ro

 

 

 

 

Invata sa arati ca iti pasa

Ca Voluntar de Profesie, impreuna cu asociatia Daruieste Viata vreau sa gasesc calea prin care pacientul sa simta ca medicului sau curant ii pasa de el.

WP_20151130_10_26_14_Pro

Bolnavii de cancer au nevoie, pe langa medicatie, sa simta empatie, afectiune, si din partea celor care ii trateaza. Pastila are de multe ori efectul scontat daca ii este administrata pacientului la pachet cu o doza de incredere.

Medicii oncologi sunt putini, adesea la usa cabinetului lor pacientul sta cu orele. Viata celui care a aflat ca are cancer este data peste cap, intrebarile si incertitudinea iau locul sigurantei de zi cu zi.

“Probe de empatie” este cartea care m-a convins ca pot schimba in bine relatia medic-pacient. Am citit-o in perioada in care deja imi venise ideea de a face ceva in acest sens. Luasem contact cu multi pacienti si cu multi medici si intelesesem ca fiecare are argumentele lui atunci cand spune: “E greu”. E greu sa aflu de la medic mai multe, e greu sa ma fac inteles de un pacient-asta e ce imi transmiteau cu multe sau cu putine cuvinte pacientii si medicii.

As vrea sa schimb lumea, as vrea ca in Romania medicul si pacientul sa se desparta dupa fiecare consultatie cu o strangere de mana. Stiu ca nu voi putea face asta dar sper sa pot implementa un proiect pe care apoi sa-l pot replica in toata tara.

Vreau sa implic oameni care au mai tinut asemenea cursuri de comunicare medic-pacient si vreau sa implic oameni care sa sprijine acest proiect cu fonduri.

Voi organiza cursuri in orasele universitare Bucuresti, Brasov, Timisoara, acolo unde asociatia Daruieste Viata s-a implicat in modernizarea sectiilor de oncologie pediatrica sau de adulti.

Este un proiect unic in Romania, prin care sper sa aduc zambete la fiecare consultatie din cabinetul medicului si incredere reciproca medic-pacient. Proiectul realizat anul trecut de voluntarul de profesie al asociatiei Daruieste Viata “Viata e frumoasa chiar si atunci cand trebuie sa lupti pentru ea” sper sa imi fie suport in realizarea acestei comunicari.

Mihaela Pintilie

„Te iubeste mama!” & Silvia Dumitrache pe eBook, descarcati-ma!

Despre Proiectul „Te iubeste mama!” in primul eBook, „Ripartire” al Frontiere News

Ripartire – eBook

Povesti adevarate despre migratie, despre refugiati, idei revolutionare sau batalii pentru drepturile civile, ceea ce conteza de fapt aici este ca protagonistii acestor istorii indeplinesc aceeasi actiune: „ripartono”. Termen cu dublu sens: acela de migratie continua sau  care defineste persoane care nu au acceptat conditiile impuse in care erau constransi sa traiasca. Lucrarea, a carei Prefata este semnata de Riccardo Noury, purtator de cuvant a Amnesty International Italia, se bucura atat de o remarcabila vignietta a faimosului Vauro, cat si de fotoreportaje semnate de Valerio Polici, Stefano Pesarelli, Stefano Romano si d Fabio Moscatelli.

Printre acestea, in primul e-book, „Ripartire”, al Frontiere News se afla si „povestea mea italiana”:

„Lei è Silvia Dumitrache, una romena in Italia che si dedica giorno e notte al sostegno dei bimbi delle connazionali rimasti da soli in Romania. La sua incredibile storia è su „Ripartire”, il primo libro di Frontiere News.”

Silvia Dumitrache

Descopera si descarca operele acestor autori  http://ripartire.frontierenews.it/?product=ripartire-ebook

“Te iubeste mama!”, un ajutor concret pentru  a  invinge depresiunea badantelor care si-au lasat copiii in tara de origine – de Stefano Romano

http://frontierenews.it/2012/07/te-iubeste-mama-vincere-la-depressione-delle-badanti-che-lasciano-i-figli-nel-loro-paese/

http://dumitrachesilvia.wordpress.com/2012/07/23/te-iubeste-mama-un-ajutor-concret-pentru-a-invinge-depresiunea-badantelor-care-si-ai-lasat-copiii-in-tara-de-origine-de-stefano-romano/

http://dumitrachesilvia.wordpress.com/2013/01/29/te-iubeste-mama-silvia-dumitrache-pe-ebook-descarcati-ma/

“Te iubeste mama!”, cu drag, din suflet prin skype

de Valeria Russo

Nu e ușor să te integrezi într-o țară străină, chiar dacă acel loc  poate fi considerat mai ceva decât America:  Italia. Primitoare, ea își întinde bratele și deschide porțile tuturor străinilor, fie că provin din Estul sau Vestul Europei, din Africa sau China. Si totuși, nu este zi să nu citim despre românce care nu reușesc să se integreze: unele sunt exploatate, altele marginalizate, multe suferă de dorul de țară și tocmai aici intervine A.D.R.I – Asociația Femeilor Române din Italia (www.teiubestemama.it). Este vorba despre o organizație de promovare socială, care susține atat integrarea femeilor române, cat și a comunității românești în realitatea italiană, păstrând legăturile cu țara de origine si oferă femeilor române care trăiesc în Italia posibilitatea de a-și contacta rudele rămase în România, în special copiii.

logoproiect_n (1)

Silvia Dumitrache administrează pagina de pe Facebook care a totalizat deja peste 1000 de contacte. „Te iubește mama” (în italiană „La mamma ti vuole bene”) este proiectul promovat de asociație, vrând să evidențieze importanța pentru aceste femei, mame sau pentru copiii lor, de a rămâne în legătură cu cei dragi de departe și în același timp de a se integra în realitatea italiană.

                  Ioana Crihana – ANBPR Silvia Dumitrache – ADRI

În ce constă proiectul?  Silvia Dumitrache ne-a precizat: „ANBPR, datorita  Programului Biblionet care a dotat biblioteci din Romania cu calculatoare si nu numai, oferă oricarui copil  posibilitatea de a vorbi si a-si vedea mama/parintii din strainatate, prin intermediul Skype, gratis de la biblioteca din localitate.”

Pe Facebook există pagina Cauzei „Te iubește mama!” (lansată in 6 ianuarie 2011) cu aproape 9600 de susținători până azi: http://www.causes.com/causes/561490-te-iubeste-mama. Cine aderă primește via e-mail  newsletter ori de câte ori se publică un buletin (spre exemplu: http://www.causes.com/causes/561490-te-iubeste-mama/actions/1708383).

De remarcat, de asemenea, că Asociația Femeilor Române din Italia – ADRI a participat la o selectie în cadrul Proiectului Cascina Cuccagna, situandu-se printre cele 25 de proiecte  „câștigătoare” (dintr-un total de 80 proiecte) spre a putea utiliza, o dată pe săptămână timp de 2-3 ore) un spațiu in Cascina Cuccagna din Milano.  Aici pe 2 februarie, între orele 10.00-18.00 va fi organizat un Open Day la care sunteti cu totii invitati (http://www.cuccagna.org/portal/IT/handle/?page=homepage) .

Despre Silvia Dumitrache – persoana dotată de o mare sensibilitate și spirit de inițiativă fără pereche, se vorbește în toată regiunea Lombardia și nu numai.

Traducerea: Florentina Nita

Sursa: „Lady O” –  http://www.ladyo.it/2013/te-iu-beste-mama-il-cuore-di-una-mamma-romena-via-skype

http://teiubestemamasilviadumitrache.wordpress.com/2013/01/26/te-iubeste-mama-declaratie-de-suflet-prin-skype/pe

„Te iubeste mama” in media italiana

TG1 FA’ LA COSA GIUSTA despre “orfani bianchi”, 25 dicembre 2012

Despre „orfanii migratiei” si despre comunicarea audio-vizuala prin Skype vorbeste dott.Mario Cospito, Ambasadorul Italiei la Bucuresti

Excelenta Sa Ambasadorul Italiei la Bucuresti dott.Mario Cospit0

Intervista all’ambasciatore Mario Cospito sugli orfani bianchi

Despre „orfani bianchi” si despre Proiectul „Te iubeste mama”, Excelenta Sa Ambasadorul Italiei la Bucuresti dott.Mario Cospito intervistat de Antonio Buozzi — presso Bucuresti, Ambasada Italiei

"Te iubeste mama!" la Limbiate, un proiect de comnicare care uneste Italia si Romania
Citeste si despre:
– ‘Te iubeste mama!’, vincere la depressione di badanti che lasciano figli nel loro Paese

Salata de fructe si prajitura cu aroma delicata de portocala

Miercuri 3 octombrie ne-am desfasurat din nou. Impreuna cu copii am transformat Centrul Comunitar Generatii intr-o adevarata cofetarie. Aromele ne inconjurau din toate partile. Cu toti am muncit la realizarea prajiturii cu aroma de portocale dar si a salatei de fructe.

La final, dupa efortul depus, rezultatul ne-a bucurat pe toti. Toata lumea s-a asezat sa se odihneasca si sa savureze cu cea mai mare  pofta salata de fructe dar si o bucata de prajitura.

Experienta de a trai intr-un Sat al copiilor

E aproape spre seara si nu incetez a privi pe geam la frumosul care se intinde in fata mea. Satul e acoperit de zapada si domneste o liniste placuta in jur.

 

Un copil alege sa o ia prin nameti, ocolind drumul deja trasat de altii. Parca ma recunosc si eu in aceasta imagine, caci mai mereu am preferat sa aleg a merge pe un drum pe care altii l-au ignorat. Nu intotdeauna stiu ce ma asteapta, dar am curajul sa o iau inainte. E ca o joaca in care te bucuri, traiesti cu placere momentul si in care in fiecare minut esti in contact cu cei de langa tine. Ceea ce se intampla in jurul tau nu te face indiferent, ci te apropie si mai mult de ceilalti.

Fiecare locuitor al Satului este (pentru mine) personajul principal al povestii care se tese inca din septembrie, mai exact, de cand m-am strecurat in viata celor care il populeaza. Copiii din Sat trec pragul Casei 12 in fiecare zi, caci aici este spatiul in care se desfasoara mai toate activitatile educative si creative: sprijin scolar, clubul de pictura, atelierele de handmade, activitatile din programul ”Deprinderi de viata independenta” si multe altele. Parcurgand un drum trasat cu atentie, am reusit sa creez o relatie stransa cu copiii, care sustin ca am devenit mai copilaroasa de cand sunt in preajma lor si se bucura ca sunt in acord cu gandirea lor datorita varstei nu foarte departata de a lor. Bineinteles, conflictele specifice varstei, pe care o traverseaza tinerii, s-au resimtit si ele, dar in urma discutiilor si a stabilirii unui regulament ferm, acestea isi gasesc rezolvarea.

A ramas mai putin de 1 luna pana la finalizarea programului ”Voluntar de profesie”, dar imi doresc ca proiectul in care sunt implicata sa mearga inainte cu succes iar copiii care participa la derularea lui sa fie in continuare la fel de dedicati si sa stie ca tot ce invata acum ii va ajuta sa devina adulti responsabili si sa isi cladeasca planuri reale de viitor.

De cand am intrat in lumea voluntariatului, am vazut ca aceasta latura a vietii iti ofera sansa de a face ceea ce iti place si te invata sa devii mai tolerant. Este o realitate pe care am trait-o din plin si care mi-a dat prilejul sa daruiesc energie, cunoastere si pasiune copiilor pentru care am devenit un ‘mic mentor’. Acum ma intreaba daca o sa raman in continuare aici si dupa finalizarea programului, ca sa stie daca sa se ataseze si mai mult de mine. Toti imi sunt la fel de dragi pentru ca pe masura ce trece timpul se lasa descoperiti si stiu cum sa te tina aproape. Impreuna ne-am distrat si ne-am implicat in diferite actiuni, am participat la evenimente si am mers in vizite, am impartit daruri si am devenit seriosi atunci cand imprejurarile ne cereau.

Unele chipuri nu se uita niciodata si de aceea voi pastra mereu in gand imaginea copiilor cu care ma bucur in perioada cat sunt ‘Voluntar de profesie’.

 

Felicitari din inima

6615 este numarul de copii pe care Hope and Homes for Children i-a sprijinit pentru a preveni abandonul lor in institutii. Anul trecut, in luna noiembrie am reusit sa gasim o varinata creativa prin care sa implicam cat mai mule persoane in cresterea numarului de copii care raman alaturi de familiile lor. Este vorba de un magazin online de felicitari http://www.felicitaridininima.ro/.

Magazinul a fost lansat in urma unui concurs de felicitari realizate de copiii sprijiniti de organizatia noastra. Am reusit cu greu sa alegem câteva felicit?ri câ?tig?toare din sutele care ne-au invadat birourile, toate erau la fel de frumoase. Odata decizia luata, ne-a fost foarte usor sa transmitem mai departe mesajul felicitarilor „Cumparand o felicitare ajuti un copil sa ramana alaturi de familia lui!”

S-au vândut 11.370 de felicitari în valoare de aproximativ 20.000 RON.

Ne-a coplesit numarul de oameni care au vrut sa aduca o schimbare în vietile copiilor. Cumparând felicitarile create de copii, ei au salvat Craciunul a 30 de familii care, datorita lor, sunt astazi împreuna.  Am pus si pe hartie povestea uneia dintre familii: http://hhc.ro/stories/orice-familie-incepe-undeva-si-ar-trebui-sa-nu-se-termine-niciodata/

Nu i-am uitat nici pe cei 8 micuti pictori, care la sfarsitul lunii ianuarie au primit diplome si premii in bani pentru talentul si implicarea lor. Am fost incantati sa vedem emotia pe fetele lor cand le-am povestit cum felicitarile realizate de ei au ajutat alti copii.

Imi face placere sa stiu ca am ajutat la lansarea primului magazin de felicitari Hope and Homes for Children, ca am adus bucurie in casele unor familii si ca le-am dat un prin impuls unor copii talentati aratandu-le ce lucruri frumoase pot face prin pictura.

 

 

Povestile de succes prind viata in perioada 4-15 februarie

,,Eu stiu cine sunt. Cancerul nu ma defineste!”

Aceasta este una din marturiile prin care Asociatia Little People doreste sa aduca in atentia publicului larg din Romania ca exista speranta! Exista speranta pentru copiii si adolescentii bolnavi de cancer. Dovada?  Temerarii, cea mai mare comunitate activa din Europa de adolescenti romani care au finalizat tratamentul impotriva cancerului.

La nivel global, data de 4 februarie este cunoscuta ca fiind Ziua Mondiala a Cancerului, iar pe 15 februarie este celebrata Ziua Internationala de lupta impotriva cancerului la copil.

In aceasta perioada, in Parlamentul European, imagini si mesaje ale unor adolescenti romani care au invins cancerul (Temerarii) vor fi prezentate cu scopul de a reaminti membrilor Parlamentului din Bruxelles importanta celebrarii supravietuirii. ,,Sunt sincer impresionat de forta acestor tineri care au invins concerul ?i de mesajul puternic transmis de campania „Poti Si Tu”! Este extraordinar ca posterele acestei campanii romanesti au fost selectate de catre Coalitia Europeana a Pacientilor cu Cancer ca imagine emblematica a victoriei asupra  acestei boli necrutatoare! a declarat Petru Luhan, deputat in Parlamentul European.

Little People isi manifesta angajamentul de a aduce in aceasta perioada si in atentia publicului din Romania o serie de actiuni care promoveaza supravietuirea si sustin lupta continua impotriva cancerului la copil, cat si cele mai de succes povesti, marturii si declaratii ale Temerarilor. Cei care doresc sa sprijine Campania pot achizitiona o bratara galbena cu inscriptia: ,,Temerarii stiu ca se poate –Poti Si Tu!” pentru o donatie simbolica de 5 lei. Puteti sa ne gasiti:

  • 4, 5 februarie: Iulius Mall Timisoara
  • 10, 11, 12, februarie: Iulius Mall Cluj-Napoca
  • 11, 12 februarie: Baneasa Shopping City, Bucuresti
  • 14, 15 februarie: Iulius Mall Suceava
  • 15 februarie: Hipermarchet Cora, Cluj-Napoca

Campanii viitoare vor fi organizate in luna martie in Iasi.

Totodata, Little People este implicata activ in diverse aspecte din domeniul sanatatii. Printre ele mentionam organizarea unei intalniri Nationale a studentilor psihologi care activeaza in cele 6 centre de oncopediatrie in domeniu psiho-oncologic, care va avea loc in Sovata intre 23 si 27 februarie. Intre 10 –13 mai, Asociatia Little People Romania gazduieste o conferinta internationala la Bucuresti, cu invitati speciali din Europa de Vest pentru a initia un dialog intre specialisti din Romania si strainitate despre o tema mai putin discutata: efectele pe termen lung ale chimioterpiei si a altor interventii oncologice. Ca parte a unui proiect de sute de mii de euro, incepand cu luna noiembrie 2011, Little People Romania a realizat o serie de donatii de aparatura de ultima generatie si mobilier catre Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii din Cluj-Napoca. Programul de suport pentru pacienti a devenit un serviciu permanent.