Voluntariatul nu înseamna doar munca, ci si multumire, bucurie, voie buna

Asociatia Hercules crede in puterea voluntariatului si il promoveaza.

In semn de recunoastere pentru eforturile depuse in activitatile asociatiei, Hercules si-a sarbatorit voluntarii.

Asociatia Hercules se bazeaza pe implicarea tinerilor voluntari atat in activitatile educationale, administrative, cat si la organizarea evenimentelor.

Data de 5 decembrie a fost o ocazie in care asociatia a putut multumii inimosilor voluntari. Printre ei m-am numarat si eu J

Cu dans, jocuri, concursuri cu premii, Karaoke si multa voie buna am sarbatorit Ziua Internationala a Voluntarilor.

A venit Mos Nicolae…

Datorita facebook-ului Scoala Internationala”Spectrum” a decis sa fie in acest an Mos Nicolae pentru copilasi de la afterschool.

Impreuna cu doamna director, cu profesorii scolii „Spectrum” si parintii ai caror copii invata la scoala respectiva am pus la cale o surpriza…si iata ca astazi, i-am adunat pe toti pentru afterschool. Ziua a inceput normal… au mancat si intrebau cu totii care e programul zilei. Le-am spus ca am o surpriza pentru ei, asa ca ne-am imbracat cu totii si am pornit cu pasi repezi spre sediul Crucii Rosii.

Inauntru Mos Nicolae(profesorii si parintii) ii astepta cu daruri. Aveau pregatit pentru fiecare cate o sacosa plina de dulciuri si rechizite scolare…

Mare a fost bucuria copilasilor cand au vazut cadourile…

 

O cautare de Comori

 

Duminica ne-am intalnt cu mic cu mare sa pornim in cautarea unei comori impreuna cu Cercetasii Romaniei. Dis-de-dimineata am format echipe…Anemone, Zada,Mozaic,Sanitarii si Lupisorii… am luat primul indiciu de la sediul Crucii Rosii si am plecat in cautarea comorii. Traseul a fost destul de mare si a avut ca scop puncte turistice importante in Iasi, dar si cunostinte despre anumiti arbori, carti, scriitori…

Copii au avut o harta dupa care s-au ghidat si au avut si intrebari la care au trebuit sa raspunda pentru a primi urmatorul indiciu.

Voluntarii Crucii Rosii au fost la fel de prinsi de joc ca cei mici, asa ca s-au unit cu echipa si au rezolvat toate enigmele.

Totul e bine cand se termina cu bine. Nu au fost premii cine stie ce, ci doar niste harti cu diferite tari, insa pentru copilasi a fost mai mult competitia cea care i-a interesat.

Comoara a fost o zicala menita sa ii imbarbateze si sa ii incurajeze in activitatile de zi cu zi, privind spiritul de echipa.

Joaca si iar joaca!

Noi, la Centrul de Zi “Danut” din Targoviste, ne jucam! Fiindca joaca ne ajuta sa crestem mari si sa deprindem indemanare fie la lucrul cu diverse obiecte, fie la pronuntie.

Le-am prezentat scolarilor cel mai vechi joc chinezesc, puzzle-ul “tangram”. Cu ajutorul celor sapte forme geometrice, copiii trebuie sa formeze o imagine (animale, obiecte, oameni, etc).

De la zmee, masti si animalute, am ajuns la concluzia ca imaginatia lor trebuie incurajata si “pusa la lucru” pentru a vedea roadele. Am remarcat dibacia si imaginatia lui Mihai, un baietel in clasa a doua, care m-a suprins cu cateva forme pe care nu numai ca le-a inventat fara sa vada vreodata un model, dar i-a invatat si pe colegii lui cum se poate face un tangram. Lucrul pe echipe la acest joc a dat rezultate si mai bune fata de prima data cand au fost rugati de mine sa faca ceva aproape imposibil pentru ei. Daca la inceput personalitatile lor orgolioase ieseau la iveala, de data asta, dupa explicatiile de rigoare, au inteles ca trebuie sa se ajute intre ei astfel incat sa se completeze unul pe altul.

Rezultatul asteptat de mine pentru ei?

  • Invatarea deprinderilor de a lucra in echipe;
  • Invatarea formelor geometrice de baza;
  • Invatarea culorilor;
  • Dezvoltarea abilitatilor de rezolvare a problemelor.

 

De asemenea, le-am pregatit lectii cu reguli de circulatie rutiera si am folosit semaforul pentru a-i invata o poezie, dar si culorile. Scopul acestor lectii de circulatie rutiera este de a-i familiariza pe copii cu regulile de baza privind traversarea pe strada.

In fiecare zi

 „In fiecare zi ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca in loc
Ramane un desert de disperare” (Romulus Vulpescu)

 Astazi am trait pentru cateva ore intr-o altfel de lume. Una a saraciei si a disperarii. Si in lumea asta altfel am vazut ceva minunat. Am vizitat Centrul de Ingrijire si Asistenta Ciolpani. Saizeci de suflete intr-o cladire care plange dupa o renovare, 60 de suflete uitate de lume; un loc in care timpul se scurge greu si trist. Un loc in care un Preot si niste persoane angajate incearca sa faca viata unor batrani si a catorva tineri mai usor de suportat. Un loc in care Statul a uitat sa mai investeasca. Oare al catelea loc?

 Nu sunt deloc in mod „telenovela”. Nu as vrea sa va fac sa plangeti. As vrea sa simtiti ce simt si eu acum. Nevoie. Nevoie de a face o diferenta.

 Stiti ce am vazut azi? O batrana primise de la o cunostinta doua banane si o napolitana. Si l-a chemat pe Preot sa i le dea lui, sa le duca el acasa, copiilor!!!! Din nimic, oamenii acestia stiu sa ofere! Preotul a incercat sa o refuze, dar batrana ar fi fost jignita, asa ca a multumit, a luat bananele si le-a dat unui tanar din salonul de alaturi!

 In lista mea de Facebook sunt 88 de persoane. Daca fiecare ar dona cate 10 lei, am putea sa strangem 880 de lei. Am putea ca pe 10 sau 11 decembrie, cand vom reveni in acest centru, sa ducem acestor oameni, carora de multe ori le e foame, 1466 kg de cartofi. Daca fiecare ar dona cate 20 de lei… si asa mai departe. Si lista voastra de FB e cu siguranta mai mare ca a mea!

 Va rog, va rog nu stati deoparte. Ajutati-ma sa le schimbam acestor oameni, atat cat putem noi, viata. Dati-mi un semn si haideti sa ne organizam. E usor. Sa schimbam versurile din motto-ul post-ului meu! Sa ne pese! Astept cu incredere raspunsul vostru!

 Cu drag,

Patricia

Imi ador copii

Am fost la muzeu…

Am aflat ca la Muzeul de Stiinte Naturale este expozitie de minerale si cristale asa ca am decis sa mergem la muzeu. Ne-am adunat cu totii, ba chiar mai multi, caci dintre copii au mai venit si cu frati si am mers la muzeu.

Animalele impaiate, colectia de fluturi si gandaci i-au hipnotizat.Stateau si priveau cu mirare si incantare catre fiecare specie. Ne-am amuzat de maimutele impaiate si ne-am pozat alaturi de lei si tigri. A fost o zi minunata! Iar ei imi sunt atat de dragi!!!

Habitat for Humanity

Chiar daca actiunea despre care voi scrie mai jos, a avut loc inaintea Valului de Lumina, tin sa va povestesc putin despre ea, fiind ceva care merita impartasit!

Este vorba de orele petrecute pe santierul Habitat for Humanity, in cadrul programului Voluntar de Profesie, ore care (desi mai putine decat mi-am dorit/propus) mi-au umplut sufletul cu multa caldura si bucurie….Asta pentru ca am fost alaturi de oameni minunati a caror dedicare neconditionata te fac sa iti recapeti increderea si speranta in puterea compasiunii prin care eu chiar cred ca lumea se poate schimba in bine!

Si atunci cum sa nu povestesc lumii despre o asemenea actiune si cum sa nu ii incurajez si pe altii sa se implice in astfel de proiecte?!?

Scriind asta, imi vine in minte vorba care spune: „Toti oamenii sunt trecatori dar nu toti trecatorii sunt Oameni! Daca nu vrei sa fii un simplu trecator, fii Om!”

Si de aici mai departe, gandul ma duce spre voi dragi colegi care, prin ceea ce faceti in cadrul programului care ne-a adus impreuna, dovediti ca sunteti Oameni si sunt o norocoasa ca v-am cunoscut!…

..iar pentru asta vreau sa multumesc atat Fundatiei Vodafone, datorita careia intalnirea noastra a fost posibila, cat si Habitat for Humanity, prin programele amandurora, realizand o data in plus, faptul ca „…e usor sa ajuti!” .

Doamne ajuta!

 

Sindrom Down, toate sperantele sus!

Sindrom Down – toate sperantele sus!  – Campanie nationala sustinuta de Radio Romania

  Radio Romania sustine, in perioada 1 octombrie 2011- 21 martie 2012, campania nationala “Sindrom Down, toate sperantele sus!”, al carei scop este sensibilizarea opiniei publice cu privire la existenta Sindromului Down. Prin aceasta campanie, la care ONG-uri de profil din tara au fost invitate sa participe alaturi de personalitati marcante ale vietii medicale, de persoane publice sau politice care pot influenta opinia societatii, Radio Romania doreste sa atraga atentia ca persoanele cu SD au aceleasi drepturi cu ale oricarui alt om, ca acestea trebuie tratate cu respect si trebuie sa primeasca sprijinul Statului si al intregii societati, pentru a putea trai o viata demna.

Asociatia UpDown este onorata de invitatia de a participa activ in aceasta campanie. Am raspuns deja acestei invitatii, prin participarea in cadrul unor emisiuni la Radio France Internationale si Radio Romania Cultural.

 Detalii despre campanie puteti afla si accesand site-ul http://petitie.radioromania.ro

Cu drag,

Patricia

 

Happy Halloween!

Am realizat ca cel mai frumos lucru pe care il fac de cand sunt Voluntar de Profesie e sa redevin si eu copil. Iar cea mai frumoasa parte a copilariei o reprezinta jocul. Cum eu ii invat engleza pe copiii de la Centrul de Zi “Danut”, m-am gandit sa profit de o sarbatoare de peste hotare, si sa le arat cum petrec de Halloween alti copii de varsta lor, in tari straine.

Astfel, ziua a inceput alaturi de prescolari, carora le-am aratat o fantoma sculptata intr-un dovleac si o tartacuta “speriata”. Cei mici erau tare curiosi sa afle cum am reusit sa le sculptez si au intors dovleacul pe toate partile.

Le-am incurajat curiozitatea printr-un joc potrivit varstei lor, asa cum se poate vedea si in imagini. Le-am pregatit dovleci decupati din carton si lipici, iar ei au reusit sa lucreze in echipe de cate doi si au pus aceste puzzle-uri la un loc.

Pentru ingeniozitate si spirit de echipa au primit cate un abtibild cu motive de Halloween, pe care si l-au lipit pe hainute.

Pentru a fi in ton cu sarbatoarea, le-am pregatit fiecaruia cate o masca, de care nu mai voiau sa se desprinda. Daca ar fi avut de ales ar fi stat cu ele pe fata toata ziua. Au incercat sa ma sperie, insa erau atat de draguti cu mastile puse incat nu m-am indurat sa nu le fac pe plac si m-am prefacut a fi tare infricosata.

Apoi, conform traditiei, le-am citit o poveste infricosatoare dintr-o carte plina de personaje 3D si sunete pe masura. Fiindca au fost tare incantati, le-am aratat cat de simplu se pot confectiona felicitari asemanatoare.

In afara de cele 3D, le-am adus fiecaruia cate o felicitare de colorat. Au folosit de zor creioanele, colorand felicitarile si au fost fericiti sa afle ca le pot lua acasa sa le arate parintilor. I-am invatat pe copii si cateva cuvinte in engleza, specifice sarbatorii de Halloween, i-am ajutat sa faca decoratii si le-am oferit un desert in spiritul acestei zile.

Iata intreaga expozitie:

Dupa-amiaza, au sosit si scolarii si am reluat cu ei activitatile de construit un dovleac de Halloween folosind forme din carton, demonstratii de felicitari tridimensionale, schimb de masti si povesti infricosatoare. Trei dintre ei au fost tare ingeniosi, inventand pe loc povesti scurte despre Halloween. Acestea au iesit mai mult amuzante decat infricosatoare, dar noi am apreciat efortul si ideile lor inovatoare.

O zi plina de jocuri si activitati frumoase alaturi de copiii “mei”. A fost placut sa observ cat de creativi si de curiosi devin, stimulati de o sarbatoare nu tocmai traditionala, dar controversata, precum Halloween-ul.

Experiente inedit de frumoase ca voluntar de profesie

Saptamana care tocmai a trecut a fost marcata de un moment special din viata mea de voluntar de profesie J. Am avut onoarea sa apar atat in cadrul emisiunii “Voluntar de profesie” de pe Antena 3, cat si in calitate de invitata la “Observatorul” de la ora 16, pe Antena 1.

Pentru filmarile emisiunii am preluat stafeta de la Claudia J care a spart gheata, fiind prima voluntara de profesie care a povestit cu pasiune despre puterea ajutorului si a implicarii.

In cazul meu J, filmarile au avut loc in cadrul vernisajului « Povestea continua » unde au fost prezentate fotografiile realizate de fotograful roman Alex Galmeanu. Imaginile expuse au redat emotii, atitudini de speranta si incredere ale copiilor din spitalele oncopediatrice unde Little People isi desfasoara activitatea.

I-am avut alaturi pe Temerari care m-au sustinut si mi-au dat energia necesara pentru a-mi infrange emotiile in fata aparatului de filmat J.

Partea a doua a fost interviul cu Alessandra Stoicescu. Cu ocazia aceasta am constientizat mai bine ce inseamna sa fii voluntar, cat de norocos esti daca ai sansa sa faci ceea ce-ti place.


Experienta a fost pe cat de minunata, pe atat de inedita. Multumesc Fundatiei Vodafone pentru aceasta oportunitate si abia astept sa-mi vad colegii – voluntari de profesie – duminica la ora 16:25, pe Antena 3 J.

Acum ma intorc la activitatile de voluntar in cadrul Little People cu mai mult entuziasm, pentru ca echipa de Fundraising din Bucuresti va primi in curand internii – studenti care vor sa se dezvolte profesional in timp ce sustin o cauza in care cred.

Inca nu este prea tarziu pentru aplicatii – studentii care vor sa se implice in Little People ca voluntari in departamentul de fundraising, pot sa trimita un mail la iulia@thelittle-people.org, pana la sfarsitul saptamanii. Multumesc!

Va doresc mult succes si la cat mai multe fapte bune !

Iulia

PS: Nu uitati: cu un SMS la 858 puteti reda speranta copiilor bolnavi de cancer! E atat de usor sa ajuti!