Cresc pe zi ce trece mai mult

De cand am intrat in programul Voluntar de profesie am invatat atat de multe….
Am descoperit ca sunt oameni care pot ajuta insa prefera sa ofere scuze in loc sa intinda o mana, oameni sanatosi care se plang si se cred mai bolnavi decat cei care au cancer sau alte boli necrutatoare,  oameni care nu se indura sa ajute dar vor tot mai mult ajutor…
M-am lovit de refuzuri… insa am invatat ca trebuie sa fiu perseverenta si sa nu renunt niciodata in incercarea mea de a ii ajuta pe cei ce au nevoie.
Si astfel am dat peste studenti care au renuntat la cate ceva pentru proiect, oameni care s-au gandit ca o trusa geometrica si un pix ii poate face fericiti pe copii, oameni care ofera timp sa ii ajute… oameni cu suflet mare alaturi de care ma bucur ca pot fi…
Am avut primul curs de prim ajutor cu o grupa de tineri cu deficiente de vedere.Am fost placut surprinsa de optimismul lor si normalitatea cu care se descurcau…
Mi-am asezat mainile pentru resuscitare, iar Silviu, un tanar nevazator, mi-a pipait  mainile pentru a intelege cum sa le tina. Am fost surprinsa sa vad cat de corect, rapid si indelung a aplicat tehnica!
Sunt niste copii extraordinari,pe care deficientele nu-i impiedica sa fie normali iar eu am avut onoarea sa-i cunosc si sa invat de la ei…