Experienta de a trai intr-un Sat al copiilor

E aproape spre seara si nu incetez a privi pe geam la frumosul care se intinde in fata mea. Satul e acoperit de zapada si domneste o liniste placuta in jur.

 

Un copil alege sa o ia prin nameti, ocolind drumul deja trasat de altii. Parca ma recunosc si eu in aceasta imagine, caci mai mereu am preferat sa aleg a merge pe un drum pe care altii l-au ignorat. Nu intotdeauna stiu ce ma asteapta, dar am curajul sa o iau inainte. E ca o joaca in care te bucuri, traiesti cu placere momentul si in care in fiecare minut esti in contact cu cei de langa tine. Ceea ce se intampla in jurul tau nu te face indiferent, ci te apropie si mai mult de ceilalti.

Fiecare locuitor al Satului este (pentru mine) personajul principal al povestii care se tese inca din septembrie, mai exact, de cand m-am strecurat in viata celor care il populeaza. Copiii din Sat trec pragul Casei 12 in fiecare zi, caci aici este spatiul in care se desfasoara mai toate activitatile educative si creative: sprijin scolar, clubul de pictura, atelierele de handmade, activitatile din programul ”Deprinderi de viata independenta” si multe altele. Parcurgand un drum trasat cu atentie, am reusit sa creez o relatie stransa cu copiii, care sustin ca am devenit mai copilaroasa de cand sunt in preajma lor si se bucura ca sunt in acord cu gandirea lor datorita varstei nu foarte departata de a lor. Bineinteles, conflictele specifice varstei, pe care o traverseaza tinerii, s-au resimtit si ele, dar in urma discutiilor si a stabilirii unui regulament ferm, acestea isi gasesc rezolvarea.

A ramas mai putin de 1 luna pana la finalizarea programului ”Voluntar de profesie”, dar imi doresc ca proiectul in care sunt implicata sa mearga inainte cu succes iar copiii care participa la derularea lui sa fie in continuare la fel de dedicati si sa stie ca tot ce invata acum ii va ajuta sa devina adulti responsabili si sa isi cladeasca planuri reale de viitor.

De cand am intrat in lumea voluntariatului, am vazut ca aceasta latura a vietii iti ofera sansa de a face ceea ce iti place si te invata sa devii mai tolerant. Este o realitate pe care am trait-o din plin si care mi-a dat prilejul sa daruiesc energie, cunoastere si pasiune copiilor pentru care am devenit un ‘mic mentor’. Acum ma intreaba daca o sa raman in continuare aici si dupa finalizarea programului, ca sa stie daca sa se ataseze si mai mult de mine. Toti imi sunt la fel de dragi pentru ca pe masura ce trece timpul se lasa descoperiti si stiu cum sa te tina aproape. Impreuna ne-am distrat si ne-am implicat in diferite actiuni, am participat la evenimente si am mers in vizite, am impartit daruri si am devenit seriosi atunci cand imprejurarile ne cereau.

Unele chipuri nu se uita niciodata si de aceea voi pastra mereu in gand imaginea copiilor cu care ma bucur in perioada cat sunt ‘Voluntar de profesie’.