In fiecare zi

 „In fiecare zi ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca in loc
Ramane un desert de disperare” (Romulus Vulpescu)

 Astazi am trait pentru cateva ore intr-o altfel de lume. Una a saraciei si a disperarii. Si in lumea asta altfel am vazut ceva minunat. Am vizitat Centrul de Ingrijire si Asistenta Ciolpani. Saizeci de suflete intr-o cladire care plange dupa o renovare, 60 de suflete uitate de lume; un loc in care timpul se scurge greu si trist. Un loc in care un Preot si niste persoane angajate incearca sa faca viata unor batrani si a catorva tineri mai usor de suportat. Un loc in care Statul a uitat sa mai investeasca. Oare al catelea loc?

 Nu sunt deloc in mod „telenovela”. Nu as vrea sa va fac sa plangeti. As vrea sa simtiti ce simt si eu acum. Nevoie. Nevoie de a face o diferenta.

 Stiti ce am vazut azi? O batrana primise de la o cunostinta doua banane si o napolitana. Si l-a chemat pe Preot sa i le dea lui, sa le duca el acasa, copiilor!!!! Din nimic, oamenii acestia stiu sa ofere! Preotul a incercat sa o refuze, dar batrana ar fi fost jignita, asa ca a multumit, a luat bananele si le-a dat unui tanar din salonul de alaturi!

 In lista mea de Facebook sunt 88 de persoane. Daca fiecare ar dona cate 10 lei, am putea sa strangem 880 de lei. Am putea ca pe 10 sau 11 decembrie, cand vom reveni in acest centru, sa ducem acestor oameni, carora de multe ori le e foame, 1466 kg de cartofi. Daca fiecare ar dona cate 20 de lei… si asa mai departe. Si lista voastra de FB e cu siguranta mai mare ca a mea!

 Va rog, va rog nu stati deoparte. Ajutati-ma sa le schimbam acestor oameni, atat cat putem noi, viata. Dati-mi un semn si haideti sa ne organizam. E usor. Sa schimbam versurile din motto-ul post-ului meu! Sa ne pese! Astept cu incredere raspunsul vostru!

 Cu drag,

Patricia