Navigator Pacienti Oncologici

ovidiu ursu„Eheei, dragii Mosului, imi amintesc cand…”, asa incepeau povestile mele din copilarie. Povesti pe care le ascultam cu drag si care mi-au ramas intiparite zeci de ani. Cred ca pot spune zeci de ani pentru ca au trecut aproape 30 de ani de cand le ascultam. Si, tot ca atunci, imi amintesc cu drag primii pasi in a fi voluntar.

Am inceput cu mici actiuni de caritate prin care imi ajutam amicii sau colegii sa imparta o punga de mancare sau o haina oamenilor care aveau nevoie. Ma incerca un sentiment frumos sa stiu ca prin faptele mele pot ajuta un om. Am devenit dependent de aceste sentimente, care imi umpleau sufletul. O mare parte din aceasta atitudine a venit de la bunicul pe linie materna care ar fi facut orice sa isi ajute vecinii, rudele, practic pe oricine i-ar fi cerut ajutorul. Si ce mi-a placut cel mai mult este ca nu cerea nimic in schimb. Ajuta pentru ca asa credea el ca este bine si asta il facea sa se simta bine.

Un om identic, ca personalitate, de la care invat continuu este doamna Victoria Asanache. Este cea care zilnic se implica in zeci de cazuri de bolnavi de cancer.

Un om care emana continuu energie pozitiva si oricat de demoralizat ai fi, dupa o discutie cu dansa iti modifici spectrul vizual, din intunecat intr-unul luminos. Am cunoscut-o acum 7 ani pe vremea cand se ocupa de destinele unei Fundatii cu renume in Romania. In timp, ne-am ajutat reciproc, iar din 2013 dansa m-a ajutat cu mama mea, diagnosticata cu Cancer de Corp Uterin. Doamna Asanache se implica in toate cazurile pe care le monitorizeaza. Se implica atata psihic cat si financiar prin Asociatia pe care o conduce. In fiecare luna sunt ajutati zeci de bolnavi prin analize imagistice pe care nu si le permit sau prin plata unor interventii chirurgicale sau chiar a reconstructiilor de dupa operatii. La un moment dat m-am gandit ca trebuie sa o ajut intr-un fel si atunci am aplicat la Voluntar de profesie. Bineinteles, ca multe lucruri bune din Romania, se loveste de unele lacune ale sistemului sanitar iar aici intervin eu. Ceea ce face dansa, se numeste Navigare de pacienti oncologici sau cel putin aceasta ar fi traducea libera din Engleza americana. Doamna Asanache a absolvit cursurile prestigiosului Institut Harold P Freeman din Statele Unite ale Americii si este singurul Navigator practician din Romania . Probabil ma veti intreba ce inseamna Navigator de Pacienti Oncologici. Ei bine este o intrebare foarte buna, pentru ca in Romania nu exista aceasta meserie, nu este recunoscuta si este firesc sa nu fi auzit de ea. Datorita numarului mare de pacienti oncologici medicul poate discuta cu un pacient maxim 10 minute. Incercati, macar virtual sa va puneti in locul unui pacient, sa aflati ca aveti sau ca puteti avea cancer si sunteti trimis la un medic specialist oncolog unde in maxim 10 minute vi se spune in termeni medical ce diagnostic aveti si care ar fi urmatorii pasi. Totul este succint si pe neintelesul unei persoane care nu a avut de-a face cu medicina. Majoritatea pacientilor ies din cabinet cu mai multe intrebari decat au intrat si atunci au nevoie de raspunsuri. Unde incerci sa gasesti raspunsurile? Cei mai tineri incearca sa caute pe internet, dar ce fac cei mai in varsta? Ei bine pentru toti acesti pacienti este nevoie de un indrumator. Aceasta lacuna este acoperita de doamna Asanache, care sta de vorba cu pacientul, ii explica pe intelesul sau ce diagnostic are, ce tratament sau analize mai trebuie sa faca, prin ce schimbari va trece, ce stari va avea, s.a.m.d. Navigatorul nu se subtituie medicului, nu prescrie tratamente si nu trage conculzii. Aceste aspecte sunt in continuare legate de medicul curant. Este foarte posibil sa nu poti acapara toate informatiile in urma discutiei, ai nevoie sa revii cu intrebari. Apelezi din nou la doamna Asanache, atat prin telefon cat si prin discutii fata in fata. Tocmai de aceea telefonul suna in continuu. Daca privesti din exterior s-ar putea sa ti se para extenuant. Numai ca o persoana face lucrul asta cu bucurie si nepretinzand niciun bun material sau de alta natura de la pacienti. Suna bine? Chiar asa este!

Nu ar fi minunat daca am avea mai multe persoane ca dansa? Doritori sunt, insa sistemul nu este construit pentru a accepta aceste persoane. Aici intervin eu. Trebuie sa infiintam aceasta meserie in nomenclatorul meseriilor din Romania, COR. Apoi va trebui sa sustinem cursuri si sa oferim diplome persoanelor care vor urma cursurile. Iar cei ce vor termina cursurile ar trebui sa aiba un post in spitalele unde exista sectii de Oncologie. Cel putin asa functioneaza in Europa si in SUA. Daca la ei functioneaza, ne-am gandit sa imprumutam modelul si sa-l implementam si in Romania.

In primul rand am discutat cu Ministerul Muncii. Acesta este primul pas. Urmeaza Ministerul Educatiei, apoi Ministerul Sanatatii. CU sigurata ne vom lovi de niste bariere. Dara asta nu ne va opri sa ducem la capat acest proiect. Revin cu noutati!