O vizită la Răducăneni

Răducăneni este o localitate aflată la aproximativ 40 km de Iaşi, destul de cochetă şi îngrijită la prima vedere. Am ajuns acolo cu trupa de artişti de la Bîrnova, intitulată Malade, la invitaţia consilierului şcolar de la Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti”. Un membru al trupei de la Bârnova a fost timp de mai mulţi ani cadru didactic la acest liceu, prin urmare, invitaţia de a participa la Zilele Liceului a fost primită cu bucurie. Înainte de vorbi despre acea zi specială, trebuie să scriu cîteva cuvinte despre cei trei pacienţi artişti: Odette Apostol, Viorel Şraier şi Gheorghe Chiriac. Ei au fost internaţi în secţia de boli cronice Bârnova pentru mulţi ani, în prezent domnul Chiriac fiind reîntors acasă în Răducăneni. Activităţile artistice au apărut în cadrul programelor de ergoterapie de la Bârnova, coordonate de asistentul-şef Ovidiu Manolache. După ce am asistat la un spectacol al trupei celor trei, mi-am dorit ca aceşti oameni talentaţi să fie cunoscuţi lumii şi să poată susţine spectacole şi în afara spitalului. Pînă la urmă, oamenii obişnuiţi au ceva de învăţat de la cei…neobişnuiţi. În acest caz, ceva despre umor, curaj (nu oricine se poate urca pe o scenă şi să susţină un spectacol de aproape o oră) şi indulgenţă. Cu ajutorul prietenilor de la Galeriile Anticariat D.I. Grumăzescu şi Teatru FIX, am reuşit ca trupa să susţină cîte un spectacol pe sezon, impresionînd pe oricine îi ascultă. Poate pentru noi, cei sănătoşi, nu înseamnă mare lucru, dar pentru cineva care este în general tratat ca „pacient” sau „bolnav” a fi apreciat ca artist, a-şi urma pasiunea şi a primi aplauzele celorlalţi este extraordinar. Am trăit împreună multe momente frumoase, pentru care trebuie să le mulţumim celor care au venit la spectacole, cu mintea deschisă şi dispuşi să se bucure şi să ne ajute de fiecare dată.

Revenind la vizita de la Răducăneni, spectacolul pregătit a fost unul adresat liceenilor. Un public dificil pentru orice artist, profesionist sau amator. Trupa Malade s-a descurcat de minune, reuşind să treacă peste lipsurile tehnice, nerăbdarea adolescenţilor şi emoţiile inevitabile. Sala de sport a liceului era plină, iar reacţiile publicului prompte. Mi-a stat puţin inima cînd am auzit ropote de aplauze, hohote de rîs şi aprecieri. În plus, personalul şcolii şi-a tratat musafirii cu cele mai alese maniere, iar artiştii noştri au dat interviuri şi s-au fotografiat cu copiii.

Am fost extrem de impresionată de căldură şi implicarea celor din liceul Lascăr Rosetti, care ne-au acceptat aşa cum ne-am prezentat. Sper că elevii care au participat la spectacol au intuit „lecţia” Malade: nimic, oricît de grav ar fi, nu poate să te împiedice să faci ceea ce-ţi doreşti. Pentru mine şi colegul meu Ovidiu a fost o lecţie învăţată în acea zi de noiembrie, oricîte piedici am avut, ba transportul, ba emoţiile, am reuşit să ne bucurăm de artă.