Oare de ce vrea Dragos sa fie sofer de ambulanta ?

 

Mi-am dorit intotdeauna sa lucrez intr-un domeniu care sa imi permita sa fiu inconjurata de copii care sa imi aminteasca de  mediu cald si familiar de acasa, sa ma simt mereu langa parintii si fratele meu prin intermediul copiilor.

Dar oare copiii crescuti in institutii ce isi doresc sa fie cand vor creste, ce model  urmeaza, cine va tine locul mamei care sa ii indrume ? Ce fac atunci cand trebuie sa inlocuieasca viata din institutia de protectie a copilului cu camere reci si nepersonalizate, cu un trai independent ? Cine le spune de unde sa porneasca si cine le creioneaza drumul ? Raspunsurile sunt seci si triste: NIMENI nu le ofera un model demn de urmat, NIMENI nu ii ajuta in mod constant sa isi gaseasca un scop in viata, nu ii motiveaza NIMIC si in general NU STIU de unde sa porneasca. Reusesc sa fure din mers cate un reper, cate un exemplu si de multe ori isi gasesc motivatii in circumstante cu totul neasteptate.

Un exemplu este Dragos, el ne-a spus timid ca isi doreste sa fie sofer de ambulanta, ne-a explicat ce inseamna sa fii sofer, iar noi i-am explicat ce trebuie sa faca pentru a resusi sa isi implineasca visul.  Insa nu ne-a lamurit curiozitatea fireasca „De ce tocmai sofer de ambulanta ?”. Raspunsul l-am aflat mai tarziu, Dragos obisnuia sa cedeze de multe ori in fata mediului in care traia si accesele lui de depresie, de frustare se finalizau cu un drum catre spital. Acum ii este bine. A parasit Centru de Plasament in care traia si locuieste intr-o Casa de tip Familial, unde atmosfera este calda, unde beneficieaza de atentia adultilor care il indruma, insa nu a uitat ca soferul de ambulanta care il ducea la spital era atent cu el si il ajuta sa se relaxeze, inca il mai vede un exemplu.

 

(Prichindei nostri nu sunt cei mai talentati desenatori, dar stiu cu siguranta ce vor sa se fie cand vor creste )

Ce incercam noi sa facem, eu si grupul de voluntari cu care lucrez, este sa inlocuim „nimeni, nimic si nu stiu” cu idei , cu perspective, c u exemple demne de urmat prin jocuri de autocunoastere, prin ateliere creative in care le recunoastem talentele, aptitudinile, ii invatam sa recapete increderea de care au nevoie.

 

(Hartie colorata, ata, foarfece si lipici este tot ce le trebuie voluntarilor ca sa fie creativi)