Bucuria de a fi părtaș la bine

img_8233_ligh
Foto: Inima Copiilor

Mama se ridica ca împinsă de-un resort de pe scaun și, câteva secunde mai târziu, știai că avea să dispară în cămară. Îi vedeam umbra prin firul de lumină căscat pe sub tocul ușii ghicindu-i zgomotul făcut în timp ce umbla printre rafturi. Și eu și frati-miu eram experți în a-i ghici mișcările. Știam ce-o să urmeze. Iar venise F. în vizită. Iar urma operațiunea „aprovizionarea”.

Dar mamei nu-i păsa. Cămara se dilata uriaș și o înghițea preț de câteva minute, după care ieșea cu o sacoșă în mână, în care înghesuise borcane cu gem, zahăr, o sticlă cu ulei: „pentru copii”.

Nu pentru noi; pentru ceilalți, pentru ai lui F.

– Hai, mă, mamă…, mârâiam noi. – Așa e bine, ne-o tăia ea.

– Hai, mă, tată.., comentam noi. – Așa e bine, ne replica tata.

Am crescut auzind litania asta: „Rău faci ușor. Greu e să faci bine”.

Când făceau schimb de ture, când dăruiau haine, când își ajutau un coleg, când invitam pe cineva la masă, când rezolvau niște acte, când găseau câte o gazdă, când făceau trocuri: țigări contra cărți, când împărțeau din rație, sau din ce reușeau să strângă în cămară…

„Rău faci ușor. Greu e să faci bine”. „E normal să facem bine”.

Și așa am crescut. Imitându-mi părinții. Până aici nu contrazic probabil nicio teorie a parentingului sau a geneticii.

Foto: Inima Copiilor
Foto: Inima Copiilor

Dar nu despre teorii e vorba, ci despre „bine” ca o bucată de madlenă care te urmărește așteptând să o înmoi într-o linguriță de ceai.

Știți gustul? Știți bucuria? Puteți descrie starea aia de bine când cineva vă spune mulțumesc? Emoția când reușiți să fiți acolo, atunci când e nevoie, pentru altcineva? Când puteți întinde mâna? Când simțiți că sunteți om?

Despre asta este vorba. Despre bine, dăruit și împărțit voluntar celorlalți. Celor care nu îți sunt rude, nici prieteni, și nici colegi de școală, nici de urcat pe munte. Anonimilor prinși în statistici ca vulnerabili, săraci, copii, tineri cu nevoi speciale, vârstnici. Despre schimbat destine. Despre ajutor. Despre înțelegere. Despre a fi om.

Despre asta este vorba. Despre bucuria de a fi părtaș la bine, pe care Fundația Vodafone România o împărtășește cu orice român care vrea să fie, pentru nouă luni de zile, Voluntar de Profesie, voluntar pentru o organizație / o comunitate în care crede, pentru o idee la care aderă, pentru oameni speciali pentru care merită să transformi imposibilul în „se poate”.

Pentru că Da, se poate. Depun mărturie. Din decembrie 2015 sunt parte a acestui proiect inovator al Fundației Vodafone România, pentru asociația Inima Copiilor.

aprilie_lilo_primii_pasi
Foto: Inima Copiilor

De ce Inima Copiilor. Nu e o îndrăgosteală de un subiect, copiii. E o relație de încredere construită în timp cu niște oameni și cu o organizație, Inima Copiilor, care și-a fixat obiective clare, pe care și le-a îndeplinit: construirea unui Departament de Cardiochirurgie, care să includă și o sală de Neurochirurgie, la „Marie Curie”, reconstruirea Secției de Terapie Intensivă nou-născuți din cadrul aceluiași spital, o Bancă de lapte matern, care urmează să devină funcțională în scurt timp.

De la întâlnirea mea, ca jurnalist, cu asociația au trecut șapte ani. Șapte ani care se măsoară:

  • într-un corp nou de clădire cu patru niveluri, unde e găzduită și cea mai modernă secție de terapie intensivă nou-născuți din sud-estul Europei, secție construită cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România
  • într-un Departament de Cardiochirurgie pediatrică, unde se și operează constant din 23 septembrie 2013, în cadrul misiunilor organizate prin Programul de Dezvoltare a chirurgiei cardiovasculare pediatrice inițiat de Ministerul Sănătății, în cooperare cu Clinica San Donato din Milano și cu Inima Copiilor
  • în achiziționarea pentru Neurochirurgie, cu sprijinul Fundației Vodafone România, a unui sistem de neuronavigație, a unei coloane de endoscopie și a unui sistem de monitorizare electrofiziologică
  • într-o secție de Neurochirurgie în care pot fi internați 10 pacienți

Șapte ani care se măsoară în viață, promisiuni îndeplinite, copii salvați, încredere și oameni stânși în jurul aceleiași idei: de a face bine.

Pentru că despre asta este vorba.

Foto: Inima Copiilor
Foto: Inima Copiilor

Și despre bucuria a aduna zâmbete de la micuții cu sindrom rar de intestin scurt, tratați și salvați la Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie, de a strânge în brațe copiii născuți cu malformații cardiace congenitale – operați și salvați în București, în același spital, de a le da speranță părinților, de a-i cunoaște pe medicii care, cu modestie și har, scriu istorie aici.

Despre mândria de a fi parte din Inima Copiilor, care construiește, la propriu, departamente în care se face performanță la Marie Curie: Cardiochirurgie pediatrică, Terapie Intensivă Nou-născuți, Cardiologie și Neurochirurgie.

Despre bucuria de a povesti și de a scrie despre copiii care pleacă acasă din spital, despre dializa făcută în premieră unui nou-născut de către medicul Cătălin Cîrstoveanu, despre Erica, Lilo, Eli, despre viață și vieți salvate de copii.

Despre bucuria de a fi Voluntar de Profesie. Și despre bine.

*Textul a fost publicat si pe platforma Republica.ro

 

 

 

 

Am fost voluntar de profesie

S-au incheiat cele noua luni in care am avut ocazia sa fiu Voluntar de profesie, timp in care am lucrat la Asociatia Copiii de Cristal, din Brasov. Cum a fost, ce-am realizat si ce am invatat, mai jos.

In primul rand, am invatat sa nu (mai) fiu ignorant. Din pacate, ignoranta duce la discriminare. Nu de putine ori am vazut priviri ciudate, susoteli rautacioase sau alte gesturi facute de trecatori, atunci cand mergeam pe strada cu beneficiarii asociatiei. Dupa cateva zile petrecute cu tinerii la Terapie Ocupationala nici nu ma mai gandeam/ nu mai constientizam ca au austism, sau sindrom Down, ci erau colegii mei: Bogdan, Catalin sau Nicoleta, ceea ce, dupa parerea mea, reprezinta un mare castig. Si am mai vazut ca si oamenii, in general, daca se informeaza si constientizeaza ce inseamna autismul, isi schimba mentalitatea si modul de actiune.

In decembrie, a venit Mos Craciun :)
In decembrie, a venit Mos Craciun :)

Apoi, am invatat (stiam de fapt, dar mi-am reamintit) ca fiecare om este unic si ca fiecare are un set de abilitati pe care le poate folosi, trebuie doar sa aiba cadrul necesar, mediul propice in care sa se dezvolte, sa se integreze si sa fie apreciat de cei din jur. Si ca este mult de munca pentru a schimba mentalitati, dar aduce si foarte mari satisfactii, atunci cand reusesti sa schimbi ceva.

am jucat baschet, la inaugurarea parcului Stop Discriminarii, proiect implementat de ACC, cu sprijinul Primariei Brasov
am jucat baschet, la inaugurarea parcului Stop Discriminarii, proiect implementat de ACC, cu sprijinul Primariei Brasov

O parte mai putin buna pe care am descoperit-o in cele noua luni a fost modul in care este privit acest grup de oameni de catre Statul Roman. Ca si in alte domenii, suntem la ani lumina de alte tari. Pentru autoritatea publica persoanele cu nevoi speciale sunt doar niste cifre, mare parte din actiunile pe care le face statul prin diversele organisme ale sale sunt facute doar ca sa fie raportate, fara a tine cont de misiunea pe care ar trebui sa o indeplineasca. Mai mult, desi furnizorii autorizati de servicii sociale nu primesc fonduri de la stat pentru serviciile terapeutice pe care le ofera, care pana la urma sunt niste servicii medicale, primesc in schimb o gramada de piedici, o multime de pasi birocratici pe care trebuie sa-i indeplineasca, piedici care ingreuneaza activitatea si muta atentia de la terapia facuta in folosul beneficiarului, catre o zona administrativa, inutila.

Am reprezentat asociatia la diverse evenimente
Am reprezentat asociatia la diverse evenimente

Obiectivul proiectului meu a fost lansarea unei structuri de economie sociala in cadrul asociatiei si angajarea a minim 5 beneficiari in cadrul ei. Un obiectiv foarte ambitios, pe care l-am indeplinit partial. Atelierul de Cristal, asa se numeste structura pe care am infiintat-o, este umbrela sub care am putut desfasura activitati economice, in beneficiul asociatiei.atelierul-de-cristal

Am reusit sa punem la punct magazinul online: www.atelieruldecristal.ro, unde vindem produsele pe care le realizeaza beneficiarii nostri. Pe langa magazinul online, am reusit sa onoram o comanda importanta prin atelierul de lumanari, respectiv sa efectuam operatiuni de etichetare-ambalare in depozitul unui partener, in mai multe ocazii. Va inviti sa vedeti produsele noastre si daca va plac, sa le comandati.

Am facut martisoare si felicitari handmade
Am facut martisoare si felicitari handmade

Din pacate, nu am reusit sa mentinem un nivel constant al incasarilor, care sa ne permita sa putem angaja beneficiarii. Asta din mai multe cauze, in primul rand lipsa finantarii necesare pentru a dezvolta asociatia in zona de business, fara a afecta activitatea principala, sustinerea orelor de terapie cu beneficiarii, atat de necesare pentru integrarea si dezvoltarea lor. Legislatia din tara noastra este o alta cauza, pentru ca in situatia in care am fi angajat un beneficiar, acesta isi pierdea unul din drepturile foarte importante, acela de a avea asistent personal, fara de care nu se poate descurca. Este clar deci ca tutorii nu au avut o alegere usoara de facut. In final, lipsa unor parteneri seriosi si de durata, sau imposiblitatea noastra de a „ne vinde” pentru a securiza partenerii atat de necesari.

am alergat si biciclit pentru asociatie
am alergat si biciclit pentru asociatie

Chiar si asa, succesul proiectului este ca am asezat o baza pe care se poate construi. Este dificil sa schimbi ceva peste noapte, cand trebuie sa te bati cu mentalitati, bariere legale sau cu diferentele intre un ONG orientat catre beneficiari vs o firma care urmareste profitul. Cu siguranta puteam sa fac si eu mai multe, intotdeauna e loc de mai bine, insa cel putin pentru mine, perioada aceasta a adus doar satisfactii si lectii pe care le iau si le voi aplica mai departe, in viata mea.

Dupa cum ziceam, recomand aceasta experienta, pe mine cu siguranta m-a schimbat si ma bucur ca am trecut prin ea. Mi-a aratat ca sunt oameni care au probleme grele, care nu isi fac griji inutile/ nu fac din tantar armasar, mi-a aratat ca suntem niste „cry babies”, ca ne vaitam pentru orice, desi nu stim cum e sa ai o ruda bolnava, care depinde de tine. Mi-a aratat mai ales ca sunt oameni in lumea asta, care desi sunt loviti din toate partile, care au tot felul de piedici, care sunt discriminati, care sunt mai mult incurcati de cei platiti sa-i ajute, NU se lasa, merg mai departe, vad partea plina a paharului si sunt fericiti, in ciuda tututor problemelor. O lectie pe care ar trebui sa o invete orice om de pe planeta Pamant.

Multumesc pe aceasta cale Fundatiei Vodafone Romania, Asociatiei Copiii de Cristal, angajatilor ei, voluntarilor, dar mai ales beneficiarilor. Fiecare a contribuit la cele de mai sus.

Inchei prin a va spune ca s-a lansat programul pentru 2017, va invit sa aplicati si sa deveniti si voi Voluntari de profesie!

 

Ce inseamna de fapt comunicarea medic-pacient

In urma programului desfasurat in cele 9 luni in cadrul programului „Voluntar de profesie”, am constatat ca nevoia pentru imbunatatirea comunicarii medic-pacient este mult mai mare decat intuiam la inceput. Asta pentru ca din cauza volumului enorm de munca si nu numai, medicii nu reusesc intoteauna sa gaseasca cele mai eficiente cai de comunicare cu pacientul si familia acestuia.

zes_0985

Plus ca una dintre greselile care se perpetueaza foarte mult este aceea de a-i comunica foarte multe pacientului, de cele mai multe ori intr-un limbaj neaccesibil lui si astfel de a-I creste stresul fata de cee ace se intampla.
Tacerile, care sunt foarte importante in comunicarea medic-pacient – momentele in care doctorul trebuie sa-si asculte pacientul – aproape nu sunt prezente in medicina romaneasca.

zes_1368

In procesul de comunicare medic-pacient sunt trei etape foarte importante, carora nu le acordam atentia cuvenita si despre care doctorii spun initial ca nici nu prea tin de comunicare: ce vezi – concret, fara speculatii, informatii cat mai simple, dar despre starea efectiva in care se afla pacientul; ce simti fata de ceea ce vezi – ce sentimente iti provoaca; ce faci pentru situatia in care se afla pacientul respectiv.

zes_1022

Pentru a se putea produce o comunicare reala si profunda medic-pacient, doctorul trebuie sa ajunga sa invete sa comunice cat mai bine cu el insusi si abia apoi se poate trece la comunicarea cu ceilalti. Cu toate ca informatiile par desprinse din carti automotivationale, eficienta lor a fost vizibila pe participantii la cursul de Comunicare.

zes_1060

Tot din procesul de comunicare o etapa importanta este de a renunta la mastile pe care le purtam zi de zi in societate, pentru a ne face acceptati, sau mai placuti. De cele mai multe ori poate fi vorba despre un proces distructiv pentru noi insine din cauza efortului de a fi altfel.

resized-2

Este clar ca schimbarea si imbunatatirea modului de comunicare este un proces indelung, care presupune foarte multe etape si depinde de dechiderea fiecaruia.

zes_1414

Un Atelier IT cu final dulce

Acum cateva zile s-a incheiat cel mai emotionant si plin de satisfactii proiect pe care l-am putut coordona vreodata. In fiecare zi din cele 9 luni, personalul, beneficiarii rezidenti ai Locuintei Protejate pentru Persoane Varstnice „Micul Rosmalen”, cat si varstnicii din satul Oreavu, m-au facut sa ma simt ca acasa. Sper ca, prin intermediul cursurilor de IT, sa fi reusit sa le schimb, catusi de putin, sentimentul de inutilitate si de izolare sociala pe care le simt aproape permanent, locuind fie in locuinta protejata a Crucii Rosii Vrancea, fie intr-un sat izolat din judetul Vrancea.

Ce am facut in aceste luni?

Pe langa invatarea si deprinderea notiunilor de baza in IT (care sunt componentele unui computer, cum se folosesc mouse-ul si tastatura, cum se printeaza un document, cum se salveaza ceva in calculator)…

…ne-am si distrat!

Am vizionat filme artistice si documentare

20160901103633_save

Am invatat cum sa folosim Skype-ul pentru a vorbi cu rudele si prietenii

20160901105033_save

Am desenat, printat si decorat foisorul pentru fiecare sarbatoare

20160901105250_save

20160901104507_save

Ne-am amuzat de tot ceea ce putem gasi pe Internet

20160901104305_save

20160901103911_save

Iar la final…

20160825172829_save

Ne-am indulcit!!

20160825172248_save 20160825171613_save

Voluntariatul schimba vieti!

Asta am constat pe parcursul celor 9 luni de proiect, inca din primavara, cand am inceput selectia voluntarilor, trainingurile si activitatile in 25 de judete din toata tara!

TrainiTraining Ploiesti 2ng-urile cu voluntarii noi si intalnirile cu cei care au experienta sunt intotdeauna o experienta deosebita, am intalnit oameni de toate varstele, care vor sa schimbe ceva in comunitatea lor, care vor sa ajute si care au ajuns sa iubeasca copiii din centrele de plasament, uneori la fel de mult ca pe ai lor. Cel mai mult mi-a placut faptul ca am avut in program multi tineri deosebiti, de 16-18 ani, interesati sa schimbe lucrurile si foarte bine pregatiti pentru viata. Tineri cu un entuziasm debordant lor si care cu siguranta ii motiveaza pe copiii si tinerii din centre sa isi indeplineasca visele si sa isi gaseasca calea!

Este placut sa vezi ca oamenii vor sa ajute si fac asta prin intermediul nostru, in cadrul programului Ajungem Mari. Deja am devenit o comunitate care in primavara avea peste 500 de membri voluntari, iar in vara deja am ajuns la aproximativ 1300 de voluntari si multe alte persoane care au ajutat copiii din centrele de plasament!

La traininguri si intalnirile lunare obsevam ca voluntarii au nevoie de multe informatii, vor sa gaseasca solutii pentru problemele din sistemul de stat, incearca sa schimbe mentalitati si isi fac planuri pe termen mediu sau lung, chiar daca ei s-au inscris sa mearga la activitati doar un modul, care la noi dureaza 3 luni.

Toti voluntarii au primit cu bucurie si interes informatiile oferite, am facut grupuri de discutii pentru a putea rezolva situatiile intalnite si pentru a putea planifica activitatile potrivite pentru fiecare centru de plasament.

In toate judetele am intalnit oameni foarte implicati, draguti, unii cu experienta in voluntariat, altii cu foarte multe idei si planuri de activitati cu copii, persoane cu varste si profesii diverse (de la 15 ani la 62, medici, profesori, elevi, studenti, procurori, cercetatori, chimisti, artisti, avocati, pensionari etc.)

Pe toti i-a uTraining Galatinit acelasi gand: sa ajute copiii care nu au persoanele dragi langa ei, sa le indrume pasii in viata. Informatiile si cunostintele transmise de voluntari pe parcursul intalnirilor saptamanale sunt primite cu drag si incantare de copiii, ei au nevoie nu numai de informatii, ci mai ales de interactiunea umana. De cineva care sa le spuna ca sunt frumosi, buni, inteligenti, ca pot face lucruri marete, ca pot visa si sa fie incurajati sa isi urmeze aceste vise.

In perioada de inscrieri, datorita faptului ca am avut voluntari care au recomandat programul si le-au spus prietenilor ca acesti copii au nevoie de ajutor, am avut mai multe inscrieri decat ne asteptam, in unele orase a trebuit sa facem si cate 2-3 traininguri ca sa putem sa ii pregatim pe toti cei selectati.

Pentru modulul de vara, au fost inscrieri mai putine, chiar insuficiente in prima faza, in unele judete, chiar daca am promovat pe mai multe canale media si am contactat mai multe institutii de stat si private. Am intalnit directori sau reprezentati ai unor institutii, care au inteles importanta promovarii activitati de voluntariat si de a ajuta copiii din centre, dar am intalnit si persoane foarte sceptice, din pacate. Este dificil sa explici unor oameni care nu inteleg ideea de voluntariat, multi au intrebat: “de ce faceti asta? Nu este statul raspunzator pentru ei?” sau “Oricum nu veti avea rezultate cu ei, nu au nici o sansa”.atelier de creatie Buzau

Din fericire, numarul oamenilor care pot si vor sa ajute, este mai mare decat al celor pesimisti, iar voluntarii Ajungem Mari au invatat sa nu renunte si sa nu se descurajeze. Este o experienta placuta sa incurajezi oameni, sa fii incurajat! Sunt momente cand intalnim situatii dificile, cand nu ii poti ajuta asa cum iti doresti pe copii, cand nu ai spijinul autoritatilor sa faci lucrurile altfel, dar aceste momente trec mai usor daca ai alaturi o echipa de oameni sufletisti si dedicati!