Sa invatam sa ii ajutam!

In prima zi ca „Voluntar de profesie” am avut o experienta extraordinara, am participat pentru prima data la o sedinta de terapie ocupationala. Am fost invitata de parintii lui Matei, un baietel de sapte ani, care are sindrom Down, sa vad cum este o zi din viata acestuia. Dupa ce merge cateva ore la o gradinita, Matei isi continua acasa lectiile. Ceea ce pentru un copil fara dizabilitati poate parea usor si natural de invatat, pentru un copil cu sindrom Down reprezinta o provocare si mai mare.

Matei invata, cu ajutorul unei terapeute minunate, sa fie atent la cei din jur, invata sa se uite in ochii oamenilor, invata sa se joace cu mingia, cu papusile si chiar sa deseneze liniute pe o foaie. Poate ca nu pare prea mult, dar fiecare realizare pe care o are reprezinta de fapt, pentru el si pentru parintii lui, un mare pas inainte. E nevoie de multa rabdare, de timp, de si mai multa iubire, de specialisti si de bani. E important ca Matei si alti copii cu sindrom Down sa beneficieze cat mai de timpuriu de terapiile potrivite, fie ca e vorba de kinetoterapie, de terapie ocupationala sau de logopedie, pentru a putea fi integrati intre copiii de varsta lor.

Ma simt privilegiata ca am ocazia sa lucrez alaturi si pentru acesti copii minunati si de-abia astept sa va mai povestesc despre ei! Cu drag, Patricia