Moşule, lasă-mă să plâng de bucurie !

În noaptea aceasta vine Moş Nicolae.

A nins ca în orice poveste de iarnă, scrisă de autori cunoscuţi şi am ascultat colinde ca în fiecare an.

Ghetuţele sunt lustruite şi steaua de Crăciun a înflorit pentru mine.

Lipseşte totuşi ceva…

O lacrimă prinsă într-un fulg de nea, mă întreba încă de la primele ore ale dimineţii: să vin, să nu vin?

Bradul împodobit era neliniştit. Să strig, să nu strig?

Colindul rătăcit printre merele coapte se tot învârtea pe lângă mine şi cânta: ”Deschide uşa, creştine”!

Am urcat în maşina mea mică şi roşie, mi-am aranjat căciuliţa de Crăciuniţă şi am pornit la drum, printre fulgii răsfăţaţi de zâmbete.

Aveam emoţii şi am vrut să se ştie în toată lumea. Spiriduşii au înţeles de ce !

La poartă, inima mea a bătut atât de tare, încât bradul a strigat: Vineeee !

Şi am intrat. Bradul mi-a atras atenţia, pentru că se tot agita pe lângă mine. Oare, ce primesc?

Şi darurile au ajuns la început cu maşinuţa roşie, apoi cu cea albastră, cu cea albă şi cu cea galbenă.

Cărţi, jocuri, haine, dulciuri, portocale, mere, parfumuri micuţe…şi alte multe surprize pe care voi scrie acolo unde eu zâmbesc în fiecare zi: www.astazizambesc.blogspot.com

Şi au venit copiii fără părinţi şi au găsit aici părinţi pe care nu i-au avut niciodată ! Şi am vrut să plâng, dar emoţiile m-au oprit!

Şi au venit oamenii faini, doamnele de poveste despre care voi scrie o poveste frumoasă de iarnă ! Şi am vrut să plâng, dar emoţiile m-au oprit!

Şi am aşteptat spiriduşii. Au venit şi ei pentru a reda frumuseţea acelor mame fără copii lângă ele !

Şi am aşteptat alţi spiriduşi. Dar nu erau nici în maşinuţa roşie, nici în cea albastră, nici în cea albă sau în cea galbenă.

Au uitat.

De aceea, Moşule mai ai o oră şi dacă ai o jordiţă colorată poţi să o pui în ghetuţele lor ! Hai, te rog ! Nu au fost cuminţi, pentru că au promis, au scris şi nu au venit !

Acum e seară, ghetuţa mea e plină cu zâmbete, inima îmi bate tare şi m-am gândit să-mi pun o dorinţă, singură, lângă steaua de Crăciun: Moşule, lasă-mă să plâng de bucurie !

Îţi mulţumesc!

Primiţi o poveste pentru cei mici şi cei mari?

Prinţesa Prăjiturica şi Prinţul Lămâie

autor, un timid Voluntar de profesie, Antonela :)

A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi nu s-ar mai povesti.
A fost odată o printesă răsfătaţă şi taarrreee mofturoasă. Trăia într-un castel îndepărtat şi îşi dorea mereu să primească dulciuri. De aceea, copiii din castel au numit-o Prinţesa Prăjiturica.

Pentru că era răsfăţată, doar împărăteasa avea grijă de ea.
În fiecare dimineaţă o întreba:

– Ce doreşti să mânânci la micul dejun?

– Bomboane, bomboane…striga prinţesa şi bătea o dată din picior.

Împărăteasa îi aducea bomboane multe şi colorate.

La amiază, o întreba din nou:

– A venit prânzul. Uite ai legume multe şi supă buuuunnnnăăă. Ce mai doreşti să mânânci?

– Prăjituri.Nu ştii? Pră – ji – turi….rostea prinţesa răspicat şi tare.

Seara, împărăteasa obosită îi ducea cane cu lapte în cameră şi o întreba:

– Acum, ce mai doreşti să mânânci?

– Ciocolată,  striga prinţesa cât o ţinea gura. Ciocolată, Ciocolată !

Aşa trecură anii şi prinţesa a crescut. Împăratul a decis că i-a venit vremea să se căsătorească, aşa că a dat sfoară în ţară să vină toţi prinţii care doresc o prinţesă mofturoasă.

Au venit la palat trei prinţi, pentru a-i cere mâna: Prinţul Acadea, Prinţul Ciocolată şi Prinţul Lămâie.

Prinţul Acadea i-a promis multe bomboane colorate şi un palat cu încăperi în care găseşti bomboane cu mentă, cu miere şi alte arome.

Prinţesei i-a adus un cufăr cu bomboane.

Văzându-l, prinţesa a răscolit în el şi-a umplut gura cu multe bomboane. Dintr-o dată a strigat: AUUUUUU !

Un dinte din faţă i s-a rupt şi o durere mare a avut.

Atunci, Prinţul Ciocolată i-a spus:

– Eu am adus ciocolată fină, moale, nu îţi vei rupe nici un dinte în ea.

Prinţesa deschise cufărul şi a luat cele mai bune bucăţi de ciocolată. Dar, VAIIII!

O alună i-a distrus una dintre măsele. Supărată, Prinţesa Prăjiturica, prinţesa căreia îi plăceau dulciurile a început să plângă.

– Ce mă fac? Ce mă fac? Nici un prinţ nu mă va lua de nevastă. Mă dor dinţii şi nu mai vreau dulciuri niciodată.

Atunci, al treilea prinţ intră pe uşă.

Prinţul Lămâie făcu o plecăciune şi îi spuse aşa:

– Eu am adus un cufăr plin cu lămâi. Poate crezi că sunt acru şi te vei strâmba, dar voi avea grijă de tine. Te voi duce în ţara mea, unde sunt multe lămâi şi nu vei mai suferi de dureri de dinţi.

Prinţesa Prăjiturica s-a bucurat şi i-a spus împăratului:

– Vreau să plec cu Prinţul Lămâie. Mă dor aşa tare dinţii, că am nevoie de un suc bun din lămâi să mă vindec.

Împăratul şi Împărăteasa le-au dat binecuvântarea şi au făcut o nuntă mare, cum numai în poveşti găseşti.

Şi pentru curioşi, Prinţesa Prăjiturica şi Prinţul Lămâie au avut o fetiţă blondă şi frumoasă, pe care au botezat-o Crema cu lămâie.

Şi aceasta a fost povestea noastră…

Înainte de evenimentul Click Tee de la Mediaş

Am întâlnit oameni fericiţi şi ei mă încarcă cu energie. Merg mai departe şi întâlnesc oameni buni, care îmi întind o mână şi îmi zâmbesc. Alţii îmi telefonează şi îmi dau veşti bune. Ceilalţi mă sprijină şi se alătură campaniei ‘’Mulţumesc. Astăzi, Zâmbesc!’’
Cui să împărtăşesc bucuria mea, care vine din lucruri mărunte? Cred că în primul rând vouă, care mi-aţi dat încredere că ceea ce fac, fac bine şi să merg până la capăt.
Primul a fost Florin Neag, care ne-a donat indemnizaţia sa pe o lună de zile şi a dorit să fie un exemplu pentru cei din jur.
A urmat Asociaţia Diabeticilor şi Bolnavilor Oncologici care a adus zâmbete celor din Centrul de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap din Mediaş. Jocurile donate, războaiele de ţesut, puşculiţa care ne va aduce noroc au fost doar câteva dintre obiectele primite pentru Ludoteca din Strada Luncii nr. 1. Au acum chiar şi o masă pentru fotbal cu nasturi !
Primul computer pe care îl vom avea la Centru este cel primit de la SC Calisto SRL, domnul Mugurel din Craiova, fiind deschis spre o astfel de colaborare cu noi.
Au sosit peste 10 saci cu haine, până acum, pentru că vine iarna şi aceşti beneficiari se vor bucura de căldură. Mulţumim Luminiţei Zgăbei şi echipei sale care a sprijinit-o cu aceste lucruri: Adriana Bita, Florin Moga, Luciana Moga, Laura Vasilache, Ionela Hansa, Mat Anca.
Asociaţia unde sunt Voluntar de Profesie, Asociaţia ‘’Mediaşul pentru Cultură’’ a donat reviste şi cărţi pentru bibliotecă, jocuri pentru Ludotecă, rechizite, ceaiuri şi multe plicuri pentru pregătirea brioşelor şi a ineluşelor colorate, care vor fi servite în cadrul CLICK TEE.
Cei care ne vor susţine pe tot parcursul Campaniei ‘’Mulţumesc. Astăzi, Zâmbesc!’’ sunt Asociaţia ‘’Mediaş, cetate seculară’’ şi Grupul  folk MOTTO. Aceştia vor cânta cu mare drag la evenimentul din data de 5 noiembrie 2012, ora 17.00, de la Centrul de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap Mediaş.
În cadrul Festivalului de muzică folk ‘’Mediaş, cetate seculară’’ ce va avea loc la Mediaş în  14 – 15 decembrie, vom participa cu Expoziţia de Crăciun de la Centrul de Recuperare şi ne dorim să găsim oameni la fel de inimoşi, care să doneze o mică sumă de bani, în schimbul unui obiect lucrat de beneficiari.
Eu, Voluntar de profesie în Programul Fundaţiei Vodafone am scris o poveste, ‘’Prinţesa Prăjiturică şi Prinţul Lămâie’’, iar Daniel Dăbăcan de la Radio Ring a prelucrat-o şi a adăugat fondul muzical. O echipă de beneficiari din Centru o va interpreta împreună cu păpuşile pe degete şi apoi vom porni cu ea în turneu prin grădiniţe, dacă ne vor susţine şi doamnele directoare.
Înainte de Click Tee spun un prim ‘’Mulţumesc. Astăzi, Zâmbesc!’’ şi îi îmbrăţişez pe toţi aceşti oameni care mi-au arătat cât de frumos este să dăruieşti.

Primele rezultate în cadrul Proiectului ”Şansa de a da un click”

Ştiu!
Trebuia să vă spun ce fac beneficiarii Centrului de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap din Mediaş.
Dar, toate la timpul lor…
Ce am vazut în această toamnă? Bucurie multă, întrebări, zâmbete şi soare pe chipul acestor oameni, cărora le-am dat o şansă, la fel cum o primim şi noi, de atâtea ori în viaţă. Centrul a fost vizitat de peste 100 de persoane într-un timp foarte scurt, de la tineri, la adulţi, de la directori şi consilieri, până la bunicii din programul BuniNet.
Toţi m-au întrebat când vor avea computere, pentru  ”a butona”, când vor primi cărţi ”romane de iubire”, ”pentru că noi ne mai îndrăgostim, încă’‘ şi când vor da acel concurs de puzzle, cu harta Europei, ”pentru că noi ne pregătim să câştigăm dulciurile promise”.

Directorul executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu a fost surprinsă de acest proiect, pentru că nu vedea ce au în comun ”cultura şi socialul”. Cu ocazia prezentării ProiectuluiŞansa de a da un click – terapie prin muzică, lectură şi joc” a înţeles rolul meu în acest Centru şi am primit tot sprijinul în derularea lui, împreună cu echipa acestei instituţii.

Mulţi consilieri prezenţi la eveniment ne-au promis sprijinul, însă trebuie să le reamintim că e important să participi în campania de fundraising şi să donezi pentru ca aceşti beneficiari să se bucure de computere, cărţi, ateliere şi jocuri.

După ce am format grupele pentru ateliere şi am alocat responsabilităţile pentru o parte din activităţile Proiectului, am realizat două blog-uri pentru a avea impact în mediul virtual.

Dar despre ele şi Campania ”Mulţumesc. Astăzi, ZÂMBESC’‘ voi scrie în următoarea postare !

P.S. Voi crea şi un album cu fotografii, dar să le prelucrez un pic !