Voluntariat cu suflet – un „stil de viață”

De fiecare dată când vorbesc despre voluntariat mă încearcă o cumplită emoție. Îmi vine greu să îmi aleg cuvintele și să reușesc să le separ de valurile de sentimente pline de frumos care îmi inundă sufletul. Spuneam că în ultima vreme acest „stil de viață” a trecut de la faza de concept al voluntariatului de tip patriotic, dintr-o mentalitate pe care o credem de mult apusă, la un fel de extremă a acestuia, numărul voluntarilor înmulțindu-se doar pentru că ”voluntariatul e la modă”. Mai ziceam ades că pentru a fi un bun voluntar trebuie să ști să iubești și să primești acest sentiment în sufletul tău, pentru că a face voluntariat este un act de iubire în primul rând și unul de implicare pentru a aduce o schimbare în mai bine, în mai frumos. Fie că te implici într-o campanie de ecologizare sau una de strângere de fonduri, fie că ajuți un bolnav să își cumpere medicamente sau o pâine sau dăruiești jucării pentru copiii care nu le au, actul de voluntariat trebuie făcut cu convingere, cu sentimentul că aportul tău este important comunității în care trăiești și mai ales, așa cum este iubirea, gestul tău de voluntariat trebuie să fie necondiționat. De multe ori am fost întrebat care e câștigul meu sau motivația mea pentru a face voluntariat și așa cum le spun și colegilor mei mai tineri de la SM SPEROMAX ALBA, cred că nu trebuie să te gândești vreodată la ce va veni pentru tine în urma actului tău, în urma încercări tale de bine. În general se spune că iubirea ideală trebue să fie necondiționată și să o dăruiești fără a aștepta ceva în schimb, și că spre această iubire trebuie să tinzi, adică să tinzi spre Dumnezeu care este Iubire. Pornind de la acest gând cred că voluntarul desăvârșit, modelul spre care trebuie să tindem, noi care credem în acest „modus vivendi” este acela al voluntarului care dăruiește un gest sau ceva material fără a aștepta nimic în schimb.
Voluntarii pe care am început să îi cunosc în ultimii doi ani de zile la Asociația SM SPEROMAX ALBA și pe care i-am și coordonat pentru o bucată de vreme cred că tind spre voluntarul care se implică cu sufletul și cu inima și nu fac parte din rândurile celora care doar se mândresc că sunt voluntari la organizație și în fapt caută doar să profite în urma acesteia. Îi văd în fiecare zi cum aleargă de colo colo încercând să își facă treaba cum pot ei mai bine. Nu pun întrebări, nu sunt indiscreți și vin la programul de permanență cu conștiința unui angajat german. I-am văzut îndurând frig în diverse campanii de atragere a atenției opiniei publice, i-am văzut sărind în ajutorul oamenilor bolnavi de Scleroză Multiplă, după puterile și priceperea lor. Când am început vizitele la domiciliul pacienților de scleroză multiplă, i-am văzut atinși de emoție și de compasiune, scoțând cu ușurință din sacul inimii lor gânduri de încurajare. Dorința asta a lor imensă de a se implica emoțional în viața membrilor, punându-se practic în slujba acestora, mă face să mă gândesc că acești oameni vor reprezenta viitorul comunității noastre. Nu spun că nu este greu să umbli pe diverse văi și să participi la acțiuni de ecologizare, eu însumi fiind adeptul unei lumi mai curate și nu spun că nu este important să atragi atenția lumii spre a participa la manifestări culturale și de a-ți aduce aportul la culturalizarea urbei în care locuiești, eu însumi fiind un om ce lucrează în domeniul cultural și consider că educația tinerilor este extrem de importantă și vitală pentru viitorul pe care îl clădim. Cred însă că implicarea ca voluntar în domeniul social sau în domeniul sănătății implică multă emoție și pe alocuri și anumite frustrări, deoarece ca voluntar nu poți aduce decât un picur de zâmbet într-o mare a deziluziilor, o oază de bucurie într-un deșert imens de întristări și nu poți aduce sănătatea dorită și visată de pacienții de Scleroză Multiplă. Mai mult ca și în alte domenii ești nevoit să lupți într-un sistem la fel de bolnav, de-a dreptul, ikkar societatea civilă se mișcă încă neobservată de oameni politici, semnalele noastre de alarmă fiind de multe ori ignorate. Revenind la voluntarii Asociației SM SPEROMAX ALBA, tineri pe care cred că se poate clădi un viitor frumos, unul în care să nu lipsească egoismul ci în care acesta să fie ignorat, unul în care să nu lipsească oameni cu ambiți nesănătoase ci în care aceștia să fie arătați cu degetul și blamați, un viitor în care înțelepciunea și iubirea de aproape să primeze. Se spune că cu o floare nu se face primăvară, dar noi la SPEROMAX avem 40 de flori și în Alba așa cum am văzut mai sunt zeci de voluntari care luptă pentru a schimba iarna grea a ignoranței într-o primăvară a speranței.
Vă invit cu drag să veniți să îi cunoașteți pe voluntarii care zi de zi aduc o floare de iubire, în 9 ianuarie 2013, ora 18, la Casa de Cultură a Studenților din Alba Iulia, la evenimentul „Voluntariat pentru SM”.
Cristian Dima,
Voluntar de Profesie

De ce SM SPEROMAX ALBA

Se spune că nu ajungi niciodată să cunoști un fenomen decât dacă îl trăiești într-un fel sau  altul. De asemenea nu te implici într-o mișcare dacă nu te leagă ceva mai presus decât o dorință de moment, mai presus decât un simplu gând. De multe ori am auzit vorba „voluntariatul e o modă” ca și cum ar trebui să facem voluntariat pentru ca am văzut că așa fac și alți. Ei bine eu nu cred astfel de sintagme și dacă cineva face voluntariat din acest motiv eu l-aș sfătui să se lase. Voluntariatul îl faci cu inima înainte de toate, voluntariatul îl faci fără să te gândești la beneficiile pe care această activitate ți-o poate aduce ci mai degrabă sau exclusiv la dorința de a face o schimbare. De fiecare dată când vorbesc despre voluntariat mă gândesc la Ghandi și a lui sintagmă: „Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.” Am încercat de zece ani să schimb colțul de lume în care trăiesc, să îmi canalizez o parte din eforturile mele spre o cauza în care am crezut sau cred. Nu știu cât am reușit, dar știu că am încercat. Mai mulți m-au întrebat „Și ce câștigi din asta?”. Răspunsul la acesta întrebare, sincer, trebuie simțit pentru că nu îl poți exprima nici într-o mie de cuvinte, nici într-o mie de imagini sau sunete. Atunci când vezi în schimbul unei „ziua bună tanti, ce mai faceți” un zâmbet sau o lacrimă nu cred că nu tresalți puțin și nu ai o mulțumire sufletească. Un gest mic poate pentru tine dar un gest enrom pentru o persoană vârstnică rămasă fără alinare. Acum câteva zile a plecat din această lume moș Cazan, care nu am mai avut răbdare să mai trăiască încă un an și să prindă suta. Nu pot să nu îmi aduc aminte câtă plăcere avea să mergem pe la el și să îi ascultăm poveștile din vremea războiului. Atât, doar să îl asculte cineva.

Să fie ascultați sunt și mulți dintre pacienții diagnosticați cu Scleroză Multiplă. Mulți dintre ei sunt țintuiți la pat și mulți dintre ei sunt descurajați și deprimați din cauza acestei boli numită și „boala cu o mie de fețe”. Nu pot și nici nu vreau să vorbesc despre ce înseamnă această boală pentru că nu sunt specialist. Și totuși în lumea asta sunt atât de multe boli. De ce am ales voluntariatul la Asociația SM SPEROMAX ALBA, organizația ce reprezintă pacienții cu Scleroză Multiplă (SM) în Alba Iulia. Cum spuneam în primele rânduri, nu te implici într-o cauză dacă nu este ceva care să te lege de aceasta. Ei bine, așa este.

Cu mai bine de zece ani în urmă cunoșteam la Alba Iulia, în primul an de studenție un om deosebit, un om cu viziune și cu dorință arzătoare de a schimba colțul său de lume. Membru în Liga Studenților din Alba, lupta pentru drepturile sale și ale altor studenți. Voluntar în mai multe Organizații din județ, Dragoș Zaharia, m-a dus alături de el în primele mele acțiuni de voluntariat. Întâi am dus alături de el medicamente unor persoane vârstnice, iar alteori după o campanie de strângere de fonduri, mergem cu cadouri la copii din centre de plasament. Tot alături de el am fost prezenți cu meditații la copiii dintr-un centru de plasament din Cugir și apoi la copii de etnie romă din Alba Iulia. Am avut alături de el parte de multe satisfacții sufletești și am strâns în coșul nostru mii de zâmbete și de mulțumiri. De fapt în viața de muritor nu duci cu tine averi bănești ci averi sufletești și cred că alături de Dragoș o să avem de cărat multe astfel de averi. În 2006 aveam să aflu o veste care mi-a schimbat cu mult concepțiile despre viață și despre crucea pe care o avem de dus în lumea acesta. Dragoș a fost diagnosticat cu Scleroză Multiplă, o boală despre care atunci nu cunoșteam nimic. În scurt timp, prietenul cu care dansam uneori pe mese și alteori alergam din casă în casă ca să mai aducem o bucurie, devenise o persoană care nu mai putea face efort. În ciuda acestui aspect, Dragoș a luptat și luptă în continuare cu o boală care nu știe cum va evolua și ce schimbări vor mai avea loc. A înființat alături de alți pacienți în 2007 o asociație și de 5 ani luptă pentru a schimba colțul de lume al pacienților de SM. Prietenia nu are limite și este o altă bogăție pe care o poți duce prin infinitul dumnezeiesc, pentru că prietenie adevărată înseamnă Iubire. De asta Scleroza Multiplă, de asta SM SPEROMAX ALBA.

Cristian Dima,

Voluntar de profesie