Voluntariat cu suflet – un „stil de viață”

De fiecare dată când vorbesc despre voluntariat mă încearcă o cumplită emoție. Îmi vine greu să îmi aleg cuvintele și să reușesc să le separ de valurile de sentimente pline de frumos care îmi inundă sufletul. Spuneam că în ultima vreme acest „stil de viață” a trecut de la faza de concept al voluntariatului de tip patriotic, dintr-o mentalitate pe care o credem de mult apusă, la un fel de extremă a acestuia, numărul voluntarilor înmulțindu-se doar pentru că ”voluntariatul e la modă”. Mai ziceam ades că pentru a fi un bun voluntar trebuie să ști să iubești și să primești acest sentiment în sufletul tău, pentru că a face voluntariat este un act de iubire în primul rând și unul de implicare pentru a aduce o schimbare în mai bine, în mai frumos. Fie că te implici într-o campanie de ecologizare sau una de strângere de fonduri, fie că ajuți un bolnav să își cumpere medicamente sau o pâine sau dăruiești jucării pentru copiii care nu le au, actul de voluntariat trebuie făcut cu convingere, cu sentimentul că aportul tău este important comunității în care trăiești și mai ales, așa cum este iubirea, gestul tău de voluntariat trebuie să fie necondiționat. De multe ori am fost întrebat care e câștigul meu sau motivația mea pentru a face voluntariat și așa cum le spun și colegilor mei mai tineri de la SM SPEROMAX ALBA, cred că nu trebuie să te gândești vreodată la ce va veni pentru tine în urma actului tău, în urma încercări tale de bine. În general se spune că iubirea ideală trebue să fie necondiționată și să o dăruiești fără a aștepta ceva în schimb, și că spre această iubire trebuie să tinzi, adică să tinzi spre Dumnezeu care este Iubire. Pornind de la acest gând cred că voluntarul desăvârșit, modelul spre care trebuie să tindem, noi care credem în acest „modus vivendi” este acela al voluntarului care dăruiește un gest sau ceva material fără a aștepta nimic în schimb.
Voluntarii pe care am început să îi cunosc în ultimii doi ani de zile la Asociația SM SPEROMAX ALBA și pe care i-am și coordonat pentru o bucată de vreme cred că tind spre voluntarul care se implică cu sufletul și cu inima și nu fac parte din rândurile celora care doar se mândresc că sunt voluntari la organizație și în fapt caută doar să profite în urma acesteia. Îi văd în fiecare zi cum aleargă de colo colo încercând să își facă treaba cum pot ei mai bine. Nu pun întrebări, nu sunt indiscreți și vin la programul de permanență cu conștiința unui angajat german. I-am văzut îndurând frig în diverse campanii de atragere a atenției opiniei publice, i-am văzut sărind în ajutorul oamenilor bolnavi de Scleroză Multiplă, după puterile și priceperea lor. Când am început vizitele la domiciliul pacienților de scleroză multiplă, i-am văzut atinși de emoție și de compasiune, scoțând cu ușurință din sacul inimii lor gânduri de încurajare. Dorința asta a lor imensă de a se implica emoțional în viața membrilor, punându-se practic în slujba acestora, mă face să mă gândesc că acești oameni vor reprezenta viitorul comunității noastre. Nu spun că nu este greu să umbli pe diverse văi și să participi la acțiuni de ecologizare, eu însumi fiind adeptul unei lumi mai curate și nu spun că nu este important să atragi atenția lumii spre a participa la manifestări culturale și de a-ți aduce aportul la culturalizarea urbei în care locuiești, eu însumi fiind un om ce lucrează în domeniul cultural și consider că educația tinerilor este extrem de importantă și vitală pentru viitorul pe care îl clădim. Cred însă că implicarea ca voluntar în domeniul social sau în domeniul sănătății implică multă emoție și pe alocuri și anumite frustrări, deoarece ca voluntar nu poți aduce decât un picur de zâmbet într-o mare a deziluziilor, o oază de bucurie într-un deșert imens de întristări și nu poți aduce sănătatea dorită și visată de pacienții de Scleroză Multiplă. Mai mult ca și în alte domenii ești nevoit să lupți într-un sistem la fel de bolnav, de-a dreptul, ikkar societatea civilă se mișcă încă neobservată de oameni politici, semnalele noastre de alarmă fiind de multe ori ignorate. Revenind la voluntarii Asociației SM SPEROMAX ALBA, tineri pe care cred că se poate clădi un viitor frumos, unul în care să nu lipsească egoismul ci în care acesta să fie ignorat, unul în care să nu lipsească oameni cu ambiți nesănătoase ci în care aceștia să fie arătați cu degetul și blamați, un viitor în care înțelepciunea și iubirea de aproape să primeze. Se spune că cu o floare nu se face primăvară, dar noi la SPEROMAX avem 40 de flori și în Alba așa cum am văzut mai sunt zeci de voluntari care luptă pentru a schimba iarna grea a ignoranței într-o primăvară a speranței.
Vă invit cu drag să veniți să îi cunoașteți pe voluntarii care zi de zi aduc o floare de iubire, în 9 ianuarie 2013, ora 18, la Casa de Cultură a Studenților din Alba Iulia, la evenimentul „Voluntariat pentru SM”.
Cristian Dima,
Voluntar de Profesie